La sărbătoarea celor 40 de Mucenici se fac ritualuri de alungare a iernii

Normal 0 false false false EN-US X-NONE X-NONE

/* Style Definitions */
table.MsoNormalTable
{mso-style-name:”Table Normal”;
mso-tstyle-rowband-size:0;
mso-tstyle-colband-size:0;
mso-style-noshow:yes;
mso-style-priority:99;
mso-style-parent:””;
mso-padding-alt:0cm 5.4pt 0cm 5.4pt;
mso-para-margin-top:0cm;
mso-para-margin-right:0cm;
mso-para-margin-bottom:10.0pt;
mso-para-margin-left:0cm;
line-height:115%;
mso-pagination:widow-orphan;
font-size:12.0pt;
font-family:”Times New Roman”,”serif”;}

Sărbătoarea creștină a Sfinţilor 40 de Mucenici din Sevastia, din 9 martie, s-a
suprapus peste începerea anului agricol tradiţional și a generat o sărbătoare
tradiţională românească, Mucenicii sau Măcinicii. Preparatele rituale din aluat cu miere și cu nucă – ce poartă numele Mucenici, Măcinici, Sfinţi, Sfinţișori etc – se împart spre
pomenirea morților, iar beția din această zi – când bărbaţii trebuie să dea pe gât 4o de pahare – are de asemenea caracter de ritual.

Sfinții 40 de mucenici din Sevastia au fost soldați romani ce au primit moartea
mucenicească în vremea împăratului Liciniu, în secolul IV. Datorită faptului că
nu au acceptat să aducă jertfă zeilor, cei 40 de tineri au fost aduși la
marginea lacului Sevastiei și aruncați dezbrăcați în apele înghețate. Pe malul
lacului era amenajată o baie caldă pentru cei ce s-ar fi lepădat de Hristos și
s-ar fi închinat zeilor. Doar unul dintre soldați, mai slab în credință, a
ieșit din apa înghețată și, imediat ce a intrat în baia încălzită, a murit. În
locul lui și-a mărturisit credința în Hristos unul dintre gardieni, care s-a
alăturat celorlalți 39. Cu toții au primit cununa muceniciei. De altfel, ziua
de 9 martie este o sărbătoare de pomenire a morților, când se împart măcinicii,
dar și fructe, nuci și alune.
 
Măcinicii se dau de pomană

În ziua mucenicilor, în credinţa populară, se deschid mormintele și porţile
Raiului, iar gospodinele fac, în cinstea Sfinţilor Mucenici, 40 de colaci
numiţi sfinţi, mucenici sau brădoși, alimente rituale mâncate sacramental în
ziua de 9 martie și împărțite spre pomenirea morților. În Moldova și Ardeal,
aceștia au forma cifrei 8, o stilizare a formei umane, și sunt copţi din aluat
de cozonac, apoi unși cu miere și nucă. În zona de sud a țării, se păstrează
aceeași formă antropomorfică, dar mucenicii sunt mai mici și sunt fierţi în apă
cu zahăr, cu scorţișoară și nucă, simbolizând lacul în care au fost aruncaţi
Sfinţii Mucenici. În Muntenia, pe lângă brădoșii obișnuiţi, se face o Uitata
pentru morţi, un mucenic mai mare, dar orb, pe care copii îl joacă în jurul
focului și care este dedicat celor morți care în timpul anului au fost uitaţi.
Măcinicii pot fi și în formă de albină, pasăre sau colac (cerc). Copturile (în
număr de 40, 44 sau mai mulți) sunt sfințite la biserică și împărțite, uneori
cu o lumânare aprinsă și un pahar de vin, spre pomenirea strămoșilor.

Începe noul an agrar

În această zi s-au suprapus, însă, două sărbători: una de înnoire sezonieră a
timpului  –  Anul Nou agrar –  când Dochia (anul vechi) moare,
prefăcându-se în stană de piatră, și prima zi a Moșilor, jertfiți prin ardere
pe rug pentru credința lor creștină neclintită. Fiind zi de început de anotimp
și an (agrar), în 9 martie se făceau previziuni privind anotimpul și roadele:
înghețarea pământului spre ziuă însemne că toamna va fi târzie și fără brume.
„Cum va fi timpul în ziua de Măcinici, așa va fi toată primăvara”. Având
credința că începerea lucrului la An Nou atrage după sine belșugul, în ziua de
9 martie era recunoscută de tradiție pentru „scoaterea plugului”, simbol al
anului agrar ce începea. Tot acum se făceau înțelegeri între gospodari
(tovărășie, sâmbrie) pentru a se ajuta la plug.

Ritualuri de aducere a căldurii

În dimineața zilei de Măcinici abundau practicile cu rol purificator: afumarea
cu tămâie și stropirea cu apă sfințită a oamenilor și gospodăriilor. În această
zi, se trece la curăţenia gospodăriei, dându-se foc gunoaielor strânse numai cu
foc adus din casă, pentru a aduce căldura din casă și afară. În credinţa
populară în ziua mucenicilor se încheie Zilele Babelor, zilele capricioase ale
îngemănării iernii cu primăvara, lăsând loc Zilelor Moșilor, zile calde. De
aceea, în această zi se fac numeroase ritualuri de alungare a gerului, lovirea
pământului cu bâte sau maiuri, rostind descântece, pentru ca să iasă căldura și
să intre gerul, sau săritul copiilor peste foc. Există credința că Pământul
este bătut cu botele (bâtele) sau toiagele de către Moși (cei 40 de Sfinți)
pentru a scoate frigul din el și a aduce căldura.
Tot acum este atestată și beția rituală, tradiția populară susținând că este
bine ca bărbații să bea în această zi 40 sau 44 de pahare cu vin, transformate,
în unele zone, în tot atâtea pahare cu țuică.