Călin Georgescu numără leii suverani după baia de mulţime de la Lunca Câlnicului

Au trecut două-trei zile de la faimoasa baie de mulțime suveranistă de la Lunca Câlnicului, dar ecourile încă mai vibrează prin văile Brașovului. După ce s-a uscat de dragostea populismului, Călin Georgescu a simțit că e momentul să lase deoparte strângerile de mână și să le ofere românilor o lecție de economie politică cu aromă de dacism monetar.

Miza? Nimic mai puțin decât bătrânul leu, transformat peste noapte din hârtie depreciată în „fortăreața neamului”.

Într-o tiradă gravă, domnul Georgescu ne avertizează că ideea de a trece la moneda euro fără o dezbatere națională nu e doar o simplă mișcare de politică economică, ci o adevărată „trădare” a interesului național. În viziunea sa, leul nu e moneda cu care abia mai cumperi un pachet de unt din cauza inflației, ci ultimul bastion al libertății noastre. Practic, cum am schimba leul pe euro, cum ne-ar dispărea demnitatea direct din portofel la casa de marcat.

Lira sterlină și apelul la logica de la firul ierbii

Analiza lui Călin Georgescu trece sprinten prin geopolitică: ne aduce aminte că Marea Britanie a stat zeci de ani fără euro (uitând convenabil că britanicii au părăsit de tot corabia UE) și ne înșiră restul de șase țări recalcitrante, printre care ne numărăm și noi. Concluzia trasă la rece, la câteva zile după ce s-a risipit fumul de la grătarele din Lunca Câlnicului? Trecerea la euro va face să explodeze costul vieții, iar micul producător va fi strivit sub șenilele monedei europene.

Lăsând la o parte faptul că România s-a angajat deja prin Tratatul de Aderare să adopte moneda unică – iar singurul lucru care ne ține departe de ea sunt chiar deficitele noastre istorice, nu neapărat vreun act de vitejie suveranistă -, discursul reaprinde o rețetă veche și garantată: frica de scumpiri împachetată în patriotism monetar.

Demnitatea se plătește în RON

Mesajul rămas în urmă după vizita brașoveană e clar: banii românilor trebuie să lucreze pentru români, chiar dacă valoarea lor scade de la o lună la alta. Că leul pierde teren în fața tuturor valutelor și că puterea de cumpărare se topește, astea sunt detalii tehnice. Important e că „fortăreața” e a noastră și ne aparține.

Rămâne de văzut câte zile va mai rezista această fortăreață de hârtie în fața realității economice sau dacă va rămâne doar un discurs numai bun de reciclat la următoarea baie de mulțime prin județ.

Să anunți trecerea României la euro fără o dezbatere națională reală și fără ca poporul român să-și fi exprimat limpede voința nu este reformă. O asemenea decizie ar însemna, politic și moral, trădarea leului, a interesului național și a încrederii datorate românilor.

O hotărâre care intră în fiecare pensie, în fiecare salariu și în prețul fiecărei pâini nu poate fi prezentată poporului ca un fapt împlinit. Dincolo de proceduri și tratate, există o obligație morală și democratică: românii trebuie ascultați și trebuie să aibă ultimul cuvânt.

Renunți la leu, renunți la suveranitate. O țară este stăpână pe soarta ei atunci când are control deplin asupra propriei monede. Leul este mai mult decât o monedă. Este fortăreața noastră, principalul instrument prin care ne apărăm economia.

Leul este al românilor: păstrăm leul, păstrăm șansa de a ne reface țara prin noi înșine.

Priviți la Europa: Marea Britanie a fost membră a construcției europene timp de aproape cinci decenii fără să renunțe la lira sterlină. Astăzi, dintre cele 27 de state ale Uniunii Europene, șase nu folosesc euro: România, Polonia, Cehia, Ungaria, Suedia și Danemarca. Euro nu este garanția prosperității, iar moneda națională nu este o piedică în calea ei.

Trecerea la euro ar duce la o scumpire generalizată. Veniturile vor rămâne la fel, în timp ce costurile vieții vor exploda. Din nou. Cine va plăti prețul? Poporul român. Omul de rând. Micul producător va fi lovit crunt, până la dispariție.

Banii românilor să lucreze pentru români: păstrăm leul, păstrăm demnitatea de oameni liberi – Călin Georgescu.