„Blajinii” sărbătoresc doar astăzi Paștele

Conform tradiției populare, în lunea de după Duminica Tomii începe o săptămână dedicată morților, iar cea mai importantă zi este cea de astăzi, numită Paștele Blajinilor, Prohoadele, Paștele Morților sau Lunea morților.
Sărbătoarea este un prilej deosebit de comemorare a morților, este o zi în care familiile se reunesc, la cimitir, pentru a se bucura de Lumina Învierii, împreună cu cei dragi, plecați dintre noi. Se crede că de Paștele Blajinilor sufletele morților sunt libere și pot gusta din mâncărurile pregătite special pentru ei și date de pomană.
Astfel, oamenii își imaginau că pot petrece Paștele cu moșii și strămoșii „aici”, prin venirea spiritelor morților când se deschid mormintele și cerurile la Joimari sau separat, oamenii „aici” și Blajinii „acolo”, dar cu alimente și băutura expediate prin diferite tehnici de oamenii de „aici’”.
Credințele despre blajini sunt multe și contradictorii. Blajinii, oameni blânzi și pașnici, s-ar afla într-o lume îndepărtată, la vărsarea Apei Sâmbetei în Sorbul Pământului. Ei sunt anunțați că a sosit Paștele de către oameni, care aruncă în apele curgătoare coji de ouă sparte în timpul înroșitului sau la prepararea alimentelor rituale (cozonaci, pască).
Se spune că Blajinii ar fi reprezentări ale oamenilor primordiali sau ale strămoșilor, că ei ar fi luat parte la facerea lumii și că, de atunci, susțin stâlpii de sprijin ai Pământului. Creștinismul i-a adoptat transformându-i într-o categorie aparte. Au calități morale deosebite, precum bunătatea, blândețea și simplitatea, care-i fac adevărate modele pentru oameni. Ei sunt foarte buni la suflet, credincioși, blânzi și înțelepți. Se crede că Blajinii se bucură foarte mult de această sărbătoare și de legătura dintre ei și oameni, care se menține prin intermediul acestui praznic.
De asemenea, există credințe populare conform cărora blajinii sunt cei care nu au apucat să treacă marea, atunci când Moise a despicat apele sau că sunt suflete ale pruncilor care au murit nebotezați. Ei trăiesc în lumea de dincolo, dar păstrează legătura cu lumea noastră, iar în Duminica Tomii sufletele lor sunt slobozite. Ei sunt miloși și devotați lui Dumnezeu, dar nu știu să socotească. De aceea, la sat, femeile aruncă pe ape curgătoare coji de ouă înroșite, pentru ca să afle și morții că este Paști, dar ei primesc vestea mai târziu, abia în Duminica Tomii.