Hepatita – boala care da paloare vietii

Tratamentul bolilor cronice ale ficatului se face, mai ales, combatand cauza aparitiei lor

In ultimele decenii, in randul bolilor cronice ale ficatului s-a inregistrat o crestere continua, datorata, pe de o parte, progreselor in diagnosticul acestor afectiuni, iar pe de alta cresterii numarului de bolnavi. Punerea la punct a unor metode de diagnostic, cresterea numarului centrelor de diagnostic si imbunatatirea relatiilor dintre populatie si medici a determinat o crestere a numarului de bolnavi inregistrati. Dintre metodele introduse in ultimul timp se pot mentiona evidentierea marker-ilor virali, punctia biopsi-hepatica, testele imunologice, testele enzimatice si microscopia electronica. Dar, in acelasi timp, bolile cronice ale ficatului cunosc si o crestere absoluta, cauzata de contactul bolnavilor cu sange infectat sau alte produse patologice, folosirea unor instrumente incorect sterilizate, aglomerarile de populatie. O alta cauza a acestei cresteri o constituie conditiile igienice precare din cadrul colectivitatilor de copii, cum ar fi gradinitele, scolile, internatele sau cantinele. O categorie cu un risc mare de imbolnavire o constituie muncitorii care lucreaza in serviciile comunitare de dezinsectie sau canalizari. Acestor factori li se adauga cei toxici, cum ar fi cresterea consumului de alcool, si mai ales al acelor bauturi de o calitate indoielnica, ce contin factori nocivi pe langa alcoolul etilic. Alimentatia deficitara, adica aportul scazut de proteine, vitamine si saruri minerale poate si ea sa favorizeze imbolnavirile. Factorii industriali au o importanta destul de mare in evolutia bolilor ficatului din ultimul timp. Astfel, o parte din ce in ce mai mare a populatiei este expusa la factorii toxici pe care ii presupune dezvoltarea economica din ultimul timp: solventi organici, vopsele, diferite produse ale industriei de coloranti si de mase plastice.

Medicamentele pot afecta ficatul
Unele medicamente folosite abuziv, fara recomandare sau in doze necorespunzatoare, pot avea ca efect imbolnavirea ficatului. Este vorba despre tranchilizante, medicatia psihotropa (folosita in tratarea unor afectiuni psihice), tuberculostaticele sau Halotanul (un anestezic). Unele dintre aceste produse sunt insuficient studiate, iar efectul lor imediat si de perspectiva sunt foarte putin cunoscute la ora actuala. Agravarea bolilor ficatului poate fi provocata si de lipsa unui tratament adecvat, care are drept cauza neglijenta bolnavului, costul ridicat al tratamentului, un diagnostic tardiv sau incorect, prezentarea cu intarziere la medicul specialist si la serviciile de laborator, singurele in masura sa stabileasca un diagnostic corect.
Virusurile – un pericol de la A la G
De mare activitate si importanta, printre cauzele hepatitelor se numara agentii virali, virusurile, care pot fi pe drept cuvint o amenintare continua la adresa sanatatii publice. In prezent, sunt cunoscute o serie de tipuri de virusuri, nominalizate cu literele alfabetului, de la A la G, fiecare dintre ele avand numeroase subtipuri. Cele mai agresive tipuri de virus sunt B, C si D. In evolutia hepatitei, exista mai intai un episod acut, care urmeaza momentului infectarii. In numai 30% dintre cazuri, aceasta etapa acuta ia forma unui icter. De aceea, numai aceste persoane se prezinta la medic si sunt etichetate ca suferind de hepatita acuta. In cazul celorlalti, episodul acut se prezinta doar sub forma de dureri articulare sau de manifestari de tipul gripei. Din aceasta cauza, bolnavii nu sunt izolati chiar in perioada in care potentialul de contagiozitate este foarte mult crescut. De asemenea, in unele cazuri, s-ar putea institui un tratament adecvat chiar in aceasta perioada acuta, insa acest lucru este imposibil in conditiile in care bolnavul nici macar nu banuieste ca este purtator al virusului hepatic. In prezent, diagnosticarea hepatitei acute se face pe baza prezentei marker-ilor virali din sangele bolnavului. Dupa episodul acut urmeaza o perioada de convalescenta, in cursul careia se produc o serie de reactii care tind spre eliminarea virusului din organism, concomitent cu un proces de vindecare a ficatului din punct de vedere histologic. Daca in aceasta perioada de sase luni, acest proces de vindecare nu a avut loc, avem de-a face cu cronicizarea hepatitei acute. Procentul de cronicizare difera in functie de tipul virusului. Astfel, numai 2% din cei care s-au imbolnavit de Hepatita A se cronicizeza, pe cand in cazul celorlalte tipuri de virus cronicizarea se produce in 20-30 % din cazuri. Infectia cu virusul C este cea mai periculoasa, atat prin evolutia bolii, cat si prin complicatiile date, si anume cancerul hepatic si ciroza hepatica.

In Romania, o contagiozitate
foarte ridicata
Epidemiologia hepatitei acute este una foarte complexa. Caile de transmitere sunt diverse, ca si produsele prin care se transmite virusul hepatic. Caile patologice principale sunt sangele infectat si diferitele secretii (salivara, bronsica, scaun). Sursa de infectie principala o reprezinta omul bolnav, insa, pe langa aceasta, virusul hepatic poate fi transmis si de purtatori sanatosi. In tara noastra, procentul de purtatori este de aproximativ 45-50% din totalul populatiei. Din punct de vedere al influentei cadrului geografic asupra raspandirii hepatitei, Romania se situeaza intr-o zona medie, cu o contagiozitate ridicata si o receptivitate crescuta la virus. Cauzele acestei situatii epidemiologice sunt factori economici, sociali si educationali.

Lipsa de igiena poate avea urmari grave
Colectivitatile de orice fel favorizeaza transmiterea bolii. De asemenea, persoanele care activeaza in spitale de boli contagioase, laboratoare si sali de operatie sunt mult mai expuse la efectul virusurilor hepatice decat ceilalti, putand intra in contact cu sangele infectat. Receptivitatea este crescuta la anumite varste, copiii fiind mai expusi la varstele de 6-7 ani si cea de 14-15 ani, adica perioadele cand ei intra in contact cu alte colectivitati, la debutul scolii si al liceului. In tara noastra, cele mai frecvente cauze ale hepatitei cronice sunt virusii si consumul de alcool. Foarte frecvente sunt si internarile in serviciul medical ale bolnavilor cu hemoragii digestive, care sunt complicatii periculoase ale cirozei hepatice. De multe ori, acestea se produc chiar fara ca bolnavul respectiv sa fie cunoscut ca suferind de o afectiune anterioara a ficatului. De asemenea, singurul simptom care alarmeaza bolnavul este aparitia icterului, semn al unei afectiuni foarte grave a ficatului.

Hepatita se face simtita uneori prea tarziu
Pentru un diagnostic corect de hepatita cronica este nevoie de un set de analize, care trebuie sa fie efectuate in laboratoare bine dotate, pentru a se obtine un rezultat semnificativ. O data diagnosticul pus, bolnavul va fi tratat o perioada lunga de timp in functie de acesta. Simptomatologia clinica este total nespecifica, adica semnele bolii pot fi usor confundate cu cele ale altor afectiuni. De aceea, cand apar simptome evidente din partea ficatului, diagnosticul este, de multe ori, tardiv. Simptomele hepatitei cronice sunt acuzele dispeptice, adica manifestarile necaracteristice din partea tubului digestiv: balonari, disconfort dupa mancare, dureri usoare in zona ficatului, un apetit capricios. De multe ori, se inregistreaza si simptome psihice, ca, de exemplu, o astenie nejustificata, oboseala, insomnii si scaderea capacitatii de munca.

Regimul alimentar nu e foarte greu de suportat
Tratamentul bolilor cronice ale ficatului se face mai ales combatand cauza aparitiei lor. Acesta este un tratament antiviral, care urmareste stoparea consumului de bauturi alcoolice si scoaterea bolnavului din mediul toxic. In stadiul acut al bolii, este obligatoriu ca persoanele afectate sa fie izolate si internate in spitalele de boli infectioase. Dupa 6 luni, se realizeaza un bilant cu privire la evolutia bolii, prin care se stabileste daca persoana respectiva este vindecata sau trece in stadiul cronic al bolii. Luand aceste masuri, rezultatele obtinute sunt foarte bune, adica vindecarea se produce in circa 70-80% din cazuri. Atata timp cat boala de ficat nu cunoaste complicatii, regimul de viata este foarte apropiat de cel normal. Astfel, bolnavul este obligat sa se abtina de la eforturi fizice mari, sa mentina un program de odihna rational si sa nu faca abuzuri alimentare. Daca nu intervin complicatii, precum ciroza cu retentie de apa sau sare, tratamentul dietetic propriu-zis nu are particularitati deosebite, fiind unul echilibrat in glucide, proteine si lipide, cu aport suficient de saruri minerale, inclusiv sare de bucatarie. In cazul in care bolile ficatului se asociaza cu alte afectiuni, ale stomacului, colecistului, intestinului sau pancreasului, pacientul este obligat sa respecte un regim in functie de aceasta boala asociata. Foarte important in recuperarea bolnavului este repaosul postalimentar, care favorizeaza cresterea fluxului sanguin la nivelul ficatului si vindecarea leziunilor existente.

Medicamente costisitoare cu efect redus
Tratamentul medicamentos propriu-zis, singurul eficient, este cel etiologic, adresat agentilor virali dovediti a fi prezenti in sangele bolnavului. In prezent, exista scheme de tratament acceptate pe plan mondial, care cuprind doze de Interferon (cel mai cunoscut agent antiviral), in functie de gravitatea leziunilor, de tipul de virus, de posibila combinatie a acestora si de toleranta bolnavului. De curand s-au introdus alte medicamente cu efect antiviral, care cresc eficienta tratamentului si scad semnificativ recaderile bolii. In general, tratamentul este foarte costisitor, si, de aceea, se executa in cadrul unui program national de tratament antiviral in anumite centre numite de Ministerul Sanatatii, printre care se numara si Brasovul. Acest tratament dureaza intre 6 si 18 luni, iar doza de Interferon folosita este stabilita de catre medicul specialist. In practica medicala sunt folosite o serie de medicamente cu efect hepato-protector: Essentiale, Silimarina, Hepaton, Redigest, Elcohep, a caror eficienta insa nu a fost dovedita in masura asteptarilor. De cele mai multe ori, costul lor este mult mai mare decat efectul dorit. Totusi, in cazul hepatitelor toxice, aceste medicamente au un efect bun, ameliorand functia ficatului si contribuind la imbunatatirea starii psihice a bolnavului. De asemenea, pentru cei care recurg la terapia naturista, aceasta are uneori un efect psihic benefic, insa nu sunt suficiente pentru tratarea si vindecarea hepatitei. Dupa ce a fost efectuata o diagnosticare foarte corecta si s-a constatat ca o persoana sufera de o afectiune cronica a ficatului, aceasta trebuie sa fie controlata periodic, pentru a surprinde din timp eventualele complicatii, pentru scaderea numarului de bolnavi care ajung intr-un stadiu avansat, practic irecuperabil, al bolii. In cazul cancerului hepatic, mortalitatea se inregistreaza la un procent de 2% din cazuri, iar in cel al cirozei, de 20%.