Vâlcov sau funia din casa spânzuratului

Darius Vâlcov, consilierul prim-ministrului de paie al României, V.V. Dăncilă, a revenit în forță pe scena publică, imediat după represiunea guvernamentală din 10 august, preluând, practic, atribuțiile premierului, cel puțin în ceea ce privește comunicarea publică. Printre altele, el a „atras atenția asupra neregulilor de la data listării DIGI” (pe bursă), a acuzat faptul că prețul acțiunilor DIGI a scăzut și a întrebat dacă „aveau voie fondurile de pensii să achiziționeze acțiuni la o companie urmărită penal?”.

Evident, Autoritatea de Supraveghere Financiară s-a executat după această „apariție în spațiul public a unor informații privind investițiile fondurilor de pensii administrate privat (Pilon II) în acțiunile unei companii listate la Bursa de Valori București” și a anunțat că a demarat o investigație.

OK, să investigheze cei de la ASF, că măcar așa dau impresia că își merită o parte din salariile uriașe pe care le încasează. Dar este, cred, la fel de legitimă altă întrebare: oare o persoană condamnată penal – chiar dacă în primă instanță – este cea mai nimerită să acuze achiziționarea de acțiuni la o companie urmărită penal? Nu e ca și când ai vorbi de funie în casa spânzuratului? Sau de tablouri și lingouri de aur în fața celui care le-a dosit de anchetatori?