Pietre-n bidon

Într-o zi, când eram copil, am pus pietre într-un bidon gol din aluminiu, folosit pentru transportul laptelui, și i-am dat drumul din vârful unui deal. S-a rostogolit până jos, cu zgomot. Exact de zgomotul acela îmi amintesc auzind-o vorbind pe d-na Viorica Dăncilă. Și nu doar pe dânsa. Declarațiile d-lui Cuc, de la Transporturi, ale proaspătului ministrul de Interne, dl. Moga („în 10 august a fost un eveniment nefericit; acolo, lucrurile au fost combinate”) , ale d-nei Andronescu, de la Educație, ale d-lui Daea, de la Agricultură, pentru a da doar câteva exemple, îmi sună la fel: ca niște pietre zornăind într-un bidon.

Revenind la d-na Dăncilă, mărturisesc că fac parte dintre aceia care nu cred într-o transformare miraculoasă a sa. Nu avem de-a face cu o Dăncilă 1, până la încarcerarea lui Liviu Dragnea, și cu o Dăncilă 2, post-Dragnea. E aceeași Mărie cu aceeași pălărie, dacă mi-e permisă expresia. Doar că acum nu mai este atât de stresată să-i facă pe plac Stăpânului care a pus-o în funcție.

O dovadă că d-na Dăncilă nu s-a schimbat este și declarația sa despre represiunea din 10 august 2018: „În momentul în care se forţează intrarea în Guvernul României, eu cred că acest lucru seamănă cu o lovitură de stat”. Or, definiția general acceptată a loviturii de stat este „o răsturnare bruscă și neconstituțională a puterii legitime a unui stat, impusă prin surpriză de o minoritate, de obicei formată din ofițeri militari sau comandanți ai unor forțe paramilitare aparținând aceluiași stat, folosind forța”. Câțiva cetățeni înfierbântați care încearcă să forțeze ușa Guvernului în vreme ce sunt înconjurați de jandarmi nu seamănă nici pe departe cu o lovitură de stat. După cum nici un bidon care se rostogolește la vale și în care zornăie niște pietre nu echivalează cu o prăvălire de stânci. Sau s-o luăm altfel: are d-na Dăncilă cunoștință despre o grupare de ofițeri ai Armatei Române sau despre niște comandanți de forțe paramilitare care au plănuit să dea o lovitură de stat și au fost implicați în evenimentele din 10 august? Dacă are, având în vedere că nu a spus nimic despre asta, înseamnă că se face vinovată de tăinuire a unei fapte de o extremă gravitate. Dacă nu are, atunci ori nu cunoaște înțelesul sintagmei „lovitură de stat”, ori minte pur și simplu!

Despre faptul că în 10 august jandarmii au bătut și/sau au gazat nu doar bătăuși, ci și cetățeni pașnici, bătrâni, copii, turiști străini, ziariști (inclusiv  jurnaliști ai televiziunii austriece de stat), d-na Dăncilă n-a avut nimic de zis. Nici un cuvânt de scuze, nici un diftong de compasiune. Doar a întors-o sec, ca la Videle: „Cine a greșit, de o parte și de alta, să plătească. Sunt dosare”. Și mai departe, despre ancheta în acest caz: „Nu cred ca procurorii să nu aibă acces la aceste documente. Eu cred că procurorii au acces la aceste documente şi cred că ministrul trebuie să facă tot ce e posibil legal pentru aflarea adevărului”. Or, d-na Dăncilă știe foarte bine că documentele sunt încă secretizate…