Raluca Zanca, lect. univ. drd. in cadrul Universitatii „Transilvania” e de parere ca asistentul social este, in felul lui, „un doctor social”

Crede cu tarie in faptul ca nimic nu este intamplator si ca toate lucrurile se petrec cu un motiv. Desi in clasa a XI-a optase pentru o cariera in domeniul economic, avand in vedere ca era eleva la un liceu de matematica fizica, in mod clar nu era ceea ce isi dorea. „Probabil ca daca nu s-ar fi intamplat Revolutia din 1989, acum as fi fost economist, probabil unul bun, dar in nici un caz unul pasionat. Faptul ca imediat dupa 1989 s-a reinfiintat specializarea de asistenta sociala a fost pentru mine semnalul ca aceasta era directia in care trebuia sa pornesc. Nu stiam foarte clar ce inseamna asistenta sociala si mult timp dupa aceea nu am stiut, dar asa am simtit. Cei din jurul meu nu au fost foarte incantati de alegere, dar mie nu imi pare rau nici o clipa pentru alegerea facuta”, povesteste lect. univ. drd. Raluca Zanca.

Activitate didactica, dar si de asistenta sociala
Promotia sa a fost a doua pe „piata” absolventilor, asa ca a stiut de la inceput ca oferta de locuri de munca nu avea cum sa fie una foarte variata. Dar stia ca trebuie sa inceapa de undeva. „Am fost mai intai asistent social in cadrul Serviciului de Autoritate Tutelara si Asistenta Sociala, in cadrul Primariei municipiului Bistrita. Apoi am venit in Brasov, devenind asistent social in cadrul Spitalului de Pediatrie”, isi aminteste interlocutoarea. A mai profesat si ca asistent social in cadrul Centrului de plasament „Micul Print”, iar in prezent e lector in cadrul Universitatii Transilvania, Facultatea de Drept si Sociologie, unde preda cinci cursuri si este, in acelasi timp, coordonator practica. De asemenea, este secretarul stiintific al catedrei de Sociologie Filosofie. „Dar, munca mea in domeniul serviciilor sociale nu se opreste aici. In 2004-2005 am activat ca asistent social in cadrul Centrului pentru Persoane fara Adapost, iar in prezent coordonez local programul «Initiativa pentru sanatatea familiei in Romania», desfasurat de Societatea de Educatie Contraceptiva si Sexuala Romania, program finantat de USAID”, a precizat lect. univ. drd. Raluca Zanca. Activeaza si ca asistent social in cadrul Fundatiei Agapedia, Brasov.

Familia rroma – subiectul tezei de doctorat
Ca un adevarat asistent social, a ales ca subiect al tezei de doctorat familia rroma, un grup social cu adevarat defavorizat. „Subiectul este unul deloc comod si, uneori, chiar starneste rezistenta din partea celor din jurul meu. De ce am ales acest subiect? Fara a-mi aroga vreun rol de misionar, cred ca este un segment populational pe care la nivel real, de zi cu zi a vietii noastre, il neglijam. Evident ca, pe fundalul demersurilor de aderare ale tarii noastre la UE, exista eforturi de tip legislativ, institutional, politic care au ca scop promovarea nediscriminarii, a incluziunii lor sociale. Dar, in fond, la nivelul mentalitatii comune nu s-au schimbat prea multe, de fapt s-a produs chiar reversul: noi, etnia majoritara i-am «blocat» pe rromi undeva la marginea societatii, fara prea multe sanse de revenire”, povesteste interlocutoarea. Asa cum le spune studentilor ei, asistentul social este in felul lui un „doctor social”. „Noi nu operam corpul individului, dar, in mod metaforic, am putea spune ca incercam sa ii operam existenta. Deci, asa cum un chirurg isi pierde dexteritatea daca nu opereaza o vreme, pentru a fi «in forma» in aceasta meserie, care poate este una dintre cele mai concrete si practice, trebuie sa profesezi continuu, sa fii in legatura cu clientii. De aceea, in paralel cu cariera didactica, am considerat ca trebuie sa am mereu contact cu practica, lucru ce s-a materializat in colaborarea mea cu diverse institutii-organzatii nonguvernamentale”, precizeaza Raluca Zanca.

„Eu cred ca in fiecare om predomina latura pozitiva”
Intr-o varianta proprie si comprimata, crede ca a fi in mod real asistent social si nu doar functionar presupune sa iubesti fundamental oamenii, sa crezi in ei. „Poate parea copilaresc dar, desi am 32 de ani si, deci, o destul de bogata experienta de viata, eu cred in continuare ca in fiecare om predomina latura pozitiva, in ciuda aparentelor contrare. Trebuie doar sa ai perseverenta si dorinta sa o scoti la iveala, sa reusesti sa construiesti sau reconstruiesti acel frumos si inefabil din fiecare individ. Si mai cred ca un asistent social, dincolo de sensibilitate si empatie, e necesar sa aiba un echilibru interior, pentru ca numai asa va reusi sa faca fata unei meserii deloc usoare, in care, de cele mai multe ori, nu avem de-a face cu lucruri frumose sau placute”, povesteste interlocutoarea. Ceea ce a facut-o sa nu renunte a fost starea de bine pe care o are atunci cand ajuta pe cineva. „Nu am crezut niciodata ca voi salva lumea si nici nu mi-am propus asa ceva, dar fiecare mic succes pe care l-am avut (si uneori el nu a fost mai mult decat un suras pe fata unui om aflat intr-o situatie mai putin usoara sau placuta), a fost pentru mine o mica victorie si mi-a furnizat motivatia de a continua”, a adaugat Raluca Zanca. Din punctul de vedere al interlocutoarei, componenta de preventie, care este una fundamentala in demersul asistential, nu este deloc dezvoltata in Romania. Noi intervenim doar asupra efectelor, ceea ce, evident, este mult mai costisitor, din toate punctele de vedere, inclusiv financiar, decat daca am dezvolta un sistem solid de preventie. „In timp probabil, pe masura ce vom promova, vom schimba mentalitatile. Astfel, vom crea structurile adecvate (inclusiv o crestere a implicarii Bisericii) si va functiona suportul comunitar si in Romania. Dar suntem departe, din pacate. La noi oamenii nu se pot gandi inca (desi suntem o tara puternic crestina) la ideea de a-l ajuta constant pe celalalt”, a incheiat interlocutoarea.