Expres

Ziua Morților – Luminația este de fapt pe 2 noiembrie

 

Creștinii din Maramureş, Transilvania (deci şi brașovenii) și Banat, în primul rând cei romano-catolici, obişnuiesc ca pe 1 noiembrie să meargă la mormintele celor dragi, să le cureţe, să le pună flori şi să aprindă lumânări rostind rugăciuni pentru sufletele celor plecaţi, celebrarea fiind numită Ziua Morților sau Luminația. Și totuși, în calendarul liturgic al Bisericii Romano-Catolice, ziua de 1 noiembrie este consacrată Tuturor Sfinților, iar cea de 2 noiembrie pomenirii morților. Cum se explică atunci că toată lumea știe că 1 noiembrie este Ziua Morților? Aceasta este o sărbătoare cu înainte-­prăznuire, ea începe practic din după-­amiaza zilei de 1 noiembrie. În Evul Mediu, credincioșii, după Sfânta Liturghie, petreceau toată noaptea de dinainte (1 spre 2 noiembrie) în cimitir, rugându­-se pentru sufletele răposaților, astfel se explică temeiurile consacrării primei zile a lunii noiembrie (e drept, spre seară) drept zi a morților. De aici, s-a dezvoltat obiceiul de a merge în după­-amiaza zilei de 1 noiembrie în cimitir, de a aprinde lumânări, a duce coronițe de flori și a se ruga pentru sufletele morților, fiind săvârșită chiar și o vecernie (slujbă de seară) special pentru aceștia. Se spune că luminile lumânărilor aprinse la cimitir ajută sufletele rătăcitoare să regăsească drumul spre odihna veșnică. În unele zone, oamenii pun un tacâm în plus la masa de seară, pentru că, se zice, sufletele morților ies din morminte și colindă locurile dragi. Alții lasă lumina aprinsă peste noapte, ca sufletul decedaților din familie să-și poată găsi drumul spre casă. Deși în Bisericile protestante, Ziua Morților nu există, și credincioșii protestanți, reformați, evanghelici merg în cimitire, aprind lumânări și se roagă. Mai mult, obiceiul a fost preluat, cel puțin în Ardeal și în Banat, și de Biserica Română Unită cu Roma (greco­-catolică). În această zonă, ortodocșii – deși au cel mai puternic cult al morților – se alătură pe 1 noiembrie în această celebrare a sufletelor celor dispăruți, care este astfel ecumenică și multiculturală.

Provine dintr-un ritual celtic

La originea Zilei Morților stă ceremonia celților de acum 2.000 de ani. Ei sărbătoreau pe 1 noiembrie Anul Nou, noapte în care credeau că fantomele se întorc printre cei vii. Americanii au transformat această zi religioasă într-un prilej de distracție și carnaval, de Halloween, în noaptea de 31 octombrie spre 1 noiembrie.
Ziua tuturor sfinților și Ziua morților sunt două sărbători care au înlocuit de fapt ritualuri celtice de dinaintea erei noastre. În anul 835, papa Gregor al IV-lea a decretat ziua de 1 noiembrie ca sărbătoare religioasă închinată sufletelor martirilor credinței, în încercarea de a eradica complet serbările păgâne și a-i creștina pe bretoni, irlandezi, englezi și alte popoare de origine celtă. Tradiția „laică” a fost însă mai puternică și, în cele din urmă, sărbătoarea a îmbinat atât elemente din vechile ritualuri, cât și elemente creștine. Două secole mai târziu, în anul 1006, papa Johannes al XVIII-lea a decretat ziua de 2 noiembrie drept Ziua morților. În Marea Britanie, Ziua tuturor sfinților s-a numit All Saints Day sau All Hallows Day, iar seara de dinaintea ei, All Hallows Evening. În timp, prin prescurtare, a devenit Hallows E en și apoi Halloween, așa cum este cunoscută acum. „Foarte mulți creștini au fost prigoniți și omorâți, înainte de Edictumul de la Milano, când s-a dat libertate creștinilor, sub Constantin cel Mare. Și pentru că anul nu are atâtea zile câți sfinți sunt, s-a făcut această zi de 1 noiembrie, care este ziua tuturor sfinților. Și imediat după aceasta, pe 2 noiembrie, se sărbătorește ziua tuturor morților”, explică prelații Bisericii Romano-Catolice.

Anul acesta se suprapune cu Sâmbăta morților la ortodocși

Pe de altă parte, în prima sâmbătă din luna noiembrie, Biserica Ortodoxă a rânduit să se facă pomenirea celor adormiţi, zi cunoscută în tradiţia românească şi ca „Moşii de toamnă” sau Sâmbăta Morţilor 2019 care pică astfel pe 2 noiembrie, așa că anul acesta aproape se suprapun. În această zi se oficiază Sfânta Liturghie, unde sunt pomeniţi cei adormiţi, fapt pe care Sfântul Grigorie de Nyssa îl numeşte „folositor şi plăcut lui Dumnezeu”, iar Sfântul Simeon al Tesalonicului spune în privinţa aceasta. După dumnezeiasca Liturghie se săvârşeşte Slujba Parastasului cu unele rugăciuni speciale. Slujbele de pomenire a celor adormiţi poartă numele de „parastas”, cuvânt de provenienţă greacă, care înseamnă „înfăţişare înaintea cuiva”, „mijlocire”, deci, prin acest serviciu religios se mijloceşte înaintea lui Dumnezeu pentru cei morţi.
Cu acest prilej se duc la biserică prinoase (colivă, vin, colaci) care, după ce sunt binecuvântate, se împart pentru sufletele adormiţilor.

Citiți și:

Moșii de toamnă. De ce și cum trebuie să ținem această zi


Acest material este proprietatea site-ului Mytex.ro si poate fi preluat pe site-ul dvs doar cu citarea sursei prin afisarea linkului catre articolul din site-ul mytex.

Google Ads Whatsapp Channel

Articole asemănătoare

0 0 voturi
Evaluarea articolului
Abonaţi-vă
Anunțați despre
0 Comentarii
Păreri in linie
Vezi toate comentariile
Back to top button