Slujbe speciale de Anul Nou bisericesc

Puțini știu că, spre deosebire de anul civil, care începe la 1 ianuarie, anul bisericesc începe la 1 septembrie, pentru că, după tradiţia moştenită din Legea Veche, în această zi s-a început creaţia lumii şi, tot în această zi, Şi-ar fi început Mântuitorul Iisus Hristos activitatea Sa publică. Pe 1 septembrie, în bisericile ortodoxe se oficiază slujba Te Deum-ului. Potrivit unei reguli romane, de astăzi se măsoară un alt an al perioadei de 15 ani, numite indiction.

Data de 1 septembrie marchează în Biserica Ortodoxă începutul unui nou an bisericesc. Temeiurile așezării Anului Nou în prima zi de toamnă calendaristică se află în moștenirea iudaică,­ întrucât după Legea Veche, în această zi (care era și începutul anului civil la evrei) a început Crearea Lumii ­și tot în această zi a început Mântuitorul activitatea sa publică, atunci când a citit în sinagogă cuvintele prorocului Isaia, care profețeau despre Sine: „Duhul Domnului, peste Mine, pentru că M-a uns ca să binevestesc săracilor ­să vestesc anul viței Domnului!”.
Anul bisericesc reprezintă în derularea sa un rezumat al istoriei vieții și activității Mântuitorului, o actualizare a istoriei mântuirii prin practică liturgică. Totuși, anul bisericesc este diferit de cel liturgic. Ca mijloc de comemorare a vieții și activității răscumpărătoare a lui Hristos, anul liturgic ortodox are în centrul său sărbătoarea Sfintelor Paști, în jurul căreia este concentrat ciclul mobil, cel hristologic (pascal) al anului bisericesc. Acest ciclu hristologic se împarte la rândul său în trei perioade: a Triodului (prepascală), a Penticostarului (pascală), a Octoihului (postpascală). Fiecare din aceste perioade reactualizează sau comemorează o anumită latură din viața și activitatea Mântuitorului, cea de învățător (profet), cea de arhiereu (mare preot) și cea de împărat sau biruitor al păcatului și al morții. De aceea, întregul cult al Bisericii, în diferitele lui manifestări, are un caracter pascal şi are, între altele, funcţia de a pune în evidenţă „virtuaţităţile multiple ale misterului pascal şi de a asigura prezenţa harului divin, atât timp cât Biserica se va găsi angajată în durata istoriei şi a lumii”. Sfârşitul anului bisericesc, ca de altfel şi începutul lui, se află sub ocrotirea şi binecuvântarea Sfintei Fecioare Maria, prin praznicul Adormirii, din 15 august, şi Naşterea Maicii Domnului, din 8 septembrie. Ciclul fix al anului ortodox este alcătuit din sărbătorile mineale sau sanctoriale, prin care se actualizează anual vieţile şi activitatea persoanelor sfinte (profeţi, sfinţi). În schimb, în Biserica Romano-­Catolică, Anul Nou liturgic este aşezat în prima duminică din Advent, duminica aflată în apropiere de 30 noiembrie, deci cu aproape patru săptămâni înainte de Crăciun.

Începutul indictionului 14

Biserica Ortodoxă celebrează în 1 septembrie Indictionul constantinopolitan, preluat de la romani, însemnând „poruncă” şi „arătare”. Indictionul (de la latinescul indictio) este o perioadă de 15 ani, al cărei prim an se numeşte şi indictionul întâi, până la al 15-lea. Indictionul îşi are numele de la tributurile extraordinare (indictiones), destinate pentru plata soldaţilor, dar nu se mai ştie de ce perioada are 15 ani. A fost folosit în continuare, pentru a data documentele medievale şi pentru impozitele pe imobile. Regula practică pentru a găsi al câtelea an al indictionului este un an oarecare după Hristos, este următoarea: se adaugă 3 la anul respectiv şi, apoi, se împarte totul la 15 şi, dacă împărţirea (făcută aritmetic) este fără rest, anul indictionului este 15, iar dacă rămâne un număr, acesta va fi anul indictionului. 2021 este al paisprezecelea an al indictionului. Există Indictionul constantinopolitan, care începe la 1 septembrie; Indictionul Cezarului (împărătesc) sau constantinian, începând de la 24 septembrie, şi Indictionul papal sau roman, care începea la 1 ianuarie.