Sf. Maria Mare, sărbătoare bogată în tradiții

Astăzi, toți creștinii din Bisericile Apostolice prăznuiesc „Adormirea Maicii Domnului” (Sântă Mărie Mare, numită și Uspenia – termen slav), sărbătoare ce a început în ajun cu Prohodul Maicii Domnului și fost precedat în Biserica Ortodoxă de un post de două săptămâni, întrucât Sfânta Fecioară Maria Născătoarea de Dumnezeu este cea care a reprezentat un nou prilej de practică ascetică și exigență morală. Este una dintre cele mai mari sărbători ale bisericilor creștine istorice și cea mai mare dintre sărbătorile mariologice, Era firesc ca o sărbătoare atât de mare și aproape de sufletul creștinilor să dea naștere multor tradiții, obiceiuri și superstiții.  

Zi de rugăciune și de pelerinaj

Dacă cei aflaţi în necazuri, în boală sau în momente de cumpănă se roagă cu credinţa Maicii Domnului în această zi (15 august) îndeosebi, ei vor găsi mângâiere și alinare sufletească. Se crede că Maica Domnului ajută îndeosebi fetele care se roagă Ei pentru căsătorie, femeile însărcinate (pentru o naștere ușoară) și pe cei păgubiţi sau aflaţi în suferinţe. Se spune că pentru a fi sănătos și a-ți proteja familia de necazuri și boli este bine să te rogi Maicii Domnului în această zi și să mergi în pelerinaj la mănăstirile și bisericile cu har, purtând hramul Sfintei Marii. În Maramureș, fetele tinere se duc la slujba bisericească îmbrăcate în straie toate de culoare albă.

Dedicată în special pomenirii morților

În cultura populară este fără doar și poate cea mai importantă sărbătoare a verii î închinată unuia dintre cei mai îndrăgiți sfinți de factură feminină: Fecioara Maria. În cazul sfinților și celor plăcuți lui Dumnezeu nu se poate vorbi despre moarte sau sfârșit, astfel că ziua în care Sfânta Maria și-a dat obștescul sfârșit este pomenită în cultură religioasă drept „adormire”, continuarea vieții în ceruri. În părțile Moldovei, Sfânta Maria Mare era considerată „a morților”, fiind pomeniți toți ce au numele pornind de la cel al Preacuratei și doar la Sfânta Maria Mică (8 septembrie) erau sărbătoriți cei care poartă acest nume. De altfel, în satele în care s-a păstrat tradiţia jocului, jocurile sunt interzise în această zi, ele putând fi reluate însă în ziua imediat următoare sărbătorii.
În Moldova, pentru cinstirea morților și pentru că aceștia să-și găsească liniștea pe lumea cealaltă, se fac fapte de milostenie și se dau de pomană struguri, pâine, prune sfințite în biserica. În anumite părți ale Munteniei – faguri de miere. Apoi, femeile merg în cimitir și tămâiază mormintele rudelor.

Trei luni de „dezlegare” pentru cununiile ortodoxe

Tradiția spune că de Sfânta Marie Mare se culeg flori și așază la icoana Preacureatei în semn de cinstire, oamenii rugându-se pentru sănătate și împlinirea dorințelor. În familiile cu fete de măritat, icoana este spălată cu flori de busuioc pentru a avea reușită în dragoste. Despre flori se spune că au proprietăți tămăduitoare.

Acum se culege năvalnicul, o plantă care crește în păduri, în locuri ascunse, cunoscute doar de femeile în vârstă. În general, planta aceasta este dăruită fetelor pentru ca să se căsătorească cu un băiat gospodar și iubitor. Tradiția spune că de vor înflori trandafirii în această zi oamenii vor avea parte de o toamnă lungă și frumoasă.  În anumite zone, porumbul crud, „în lapte”, este considerat un aliment specific sărbătorii. De pe 15 august se deschidea, în satul tradițional, un important sezon al nunților, sezon care ținea până la intrarea în postul Crăciunului (15 noiembrie).

Cerbul spurcă apa râurilor

Praznicul Adormirii Maicii Domnului este considerat și sărbătoarea care desparte lunile de vară de cele de iarnă. Odată trecută această zi, vremea începe și „se strică”, făcând loc ploilor și răcorii și încep însămânțările de toamnă. Tot de această sărbătoare, ciobanii coboară oile de la munte („La Sântămăria Mare/Tulesc oile la vale!”), bărbații își schimbă pălăria cu căciula, se interzice scăldatul în apa râurilor (fiindcă e spurcată de cerb) și dormitul pe prispă sau în târnațul (pridvorul, tinda) casei. Din această zi se organizau târgurile și iarmaroacele de toamnă. Perioada dintre cele două Sântămării, Sântămăria Mare (15 august) și Sântămăria Mică (8 septembrie), era considerată perioada cea mai potrivită pentru semănăturile de toamnă. La țară, în vii se angajează pândarii (oameni care să păzească viile) și se spune că se „leagă” ciocul păsărilor, pentru ca acestea să nu mănânce boabele de struguri.

Protectoarea marinarilor

Totodată, în Oltenia, încă se păstrează o regulă nescrisă conform căreia focul nu se va aprinde în vatră dacă vrei să fii ferit de boală și de alte nenorociri. Se aprinde în schimb candela și se lasă să ardă toate ziua. De asemenea, ușa trebuie să fie ţinută deschisă chiar dacă soarele nu a răsărit încă. Se crede că pe ușa pe care va intra, Maica Domnului va împărtăși alinare și voie bună.
În fiecare an, pe 15 august, este celebrată și Ziua Marinei, deoarece Maica Domnului este patroana marinarilor. Se fac serbări la malul mării, dar și în orașele dunărene.