A plecat în veșnicie un preot iubit din Brașov

A plecat în veșnicie un preot iubit din Brașov. Discret, așa cum a trăit 60 de ani. O boală nemiloasă, pe care a dus-o pe picioare, l-a rupt prea devreme din rândul credincioșilor care îl îndrăgeau nespus pe părintele Iulian Gherman. În săptămâna când era „de serviciu” la Biserica „Sf. Dimitrie Izvorâtorul de Mir” din Tractorul, nu mai prididea de spovedit și de vorbit cu oamenii care veneau și din alte cartiere, și din alte localități să-l caute. Și el era adesea în casele celor care aveau nevoie de el. Un preot cu mult har, un duhovnic care, fără a se abate de la canoanele bisericești, îi trata ca un prieten de nădejde. Cu dragoste, cu blândețe, cu înțelegere.
Părintele Iulian Gherman a slujit câțiva ani prin satele Branului. A ajuns apoi la Brașov, la Biserica „Sf. Apostoli Petru și Pavel” (de pe Aurel Vlaicu), unde a condus parohia „Tractorul II” (1996 – 2004). Un accident al vieții l-a îndepărtat de funcția de paroh, fiind în ultimii ani preot misionar. Dar slujea adesea la Biserica din Tractorul. Cu multă bucurie. Oricine a luat parte vreodată la o slujbă săvârșită de părintele Iulian n-a putut rămâne indiferent.
Miercuri, după Sf. Liturghie de Sf. Dumitru, hramul bisericii din Tractorul, inima sa a cedat. A fost înmormântat la Iași, pe plaiurile natale.
Plecarea la cele veșnice lasă un gol dureros în sufletele multor credincioși.

„Cel mai blând, cel mai bun, cel mai înțelept, cel mai deschis la nou preot”

Jurnalista Mariana Sebeni-Comșa a reușit să contureze într-o postare pe Facebook ceea ce simt toți cei care l-au cunoscut pe regretatul părinte Iulian.

„Despre spovedanie: „Înțeleg că nu vrei să-i spui unui preot cu salariu de la stat ce păcate te apasă. Unui prieten i-ai spune? Eu sunt prietenul tău. Hai, curaj!”
Despre uitătura urâtă a enoriașelor în vârstă, cea care te ține departe de biserică :
„E bine să vii în casa Domnului pentru rugăciune, fără îndoială. Dar Dumnezeu e peste tot, așa că nu e rău să te rogi acolo unde te simți tu bine. Acasă la tine, în spatele casei, în grădină, de oriunde e primită, pentru că Domnul le ascultă pe toate. Roagă-te și atât”.
Despre taina căsătoriei:
„Mariano, îl iubești pe Marius? El te iubește pe tine? Îl poți ierta când îți greșește? Îl poți îngriji când se îmbolnăvește? Crezi că el va face la fel pentru tine? Dacă da, atunci e bine că te căsătorești cu el”.
Despre prietenie, de Sf. Marie:
„Mărioară, să fii binecuvântată azi, de ziua ta și întotdeauna!”.
Cel mai blând, cel mai bun, cel mai înțelept, cel mai deschis la nou preot pe care am avut norocul să-l întâlnesc este părintele Iulian. Mi-a fost prieten, duhovnic, sfetnic și preot.
L-am cunoscut în tinerețe, pe când slujea la mica biserică din vârful unui deal, la Măgura. Urca duminica dimineața prin nămeții cei mai mari, cu o mână de enoriașe după el.
A plecat la cele veșnice lăsând fără speranță zeci sau sute de credincioși pentru care se ruga noaptea, pe care îi vizita acasă când erau triști sau bolnavi, pe care îi îndruma când erau pierduți.
Inima lui s-a oprit brusc, după ce dimineață slujise în biserica din Tractorul.
Doamne, Dumnezeule! Ce pierdere!”.

Dumnezeu să-l odihnească!