Mărțișorul împletește iarna cu vara

Mărțișorul rămâne o sărbătoare tradițională românească a primăverii, a prospețimii, a bucuriei și a victoriei binelui asupra răului. Sărbătoarea Mărțișorului, cu cele două șnururi alb-roșii împletite, simbolizează renașterea vieții, reîntoarcerea la viață. Cercetători mai recenți au remarcat că mărțișorul este format din două șnururi împletite asemenea ADN-ului. 

Mărțișorul era un obiect ritual, care a devenit în vremurile noastre obiect de podoabă purtat la gât sau în piept, golit de semnificația inițială. În vechime, mărțișorul era făcut din două fire de lână colorate (alb și negru, inițial, apoi alb și roșu) și răsucite, simbolizând iarna și vara, de care se agăța o monedă de aur, argint sau alt metal. El reprezenta „funia anului” care împletea zilele celor două anotimpuri. Obiceiul originar era ca părinții să lege mărțișorul la mâna copiilor, în zorii zilei de 1 martie, pentru a-i ocroti și a le aduce sănătatea, belșugul, frumusețea, fără a fi privilegiul exclusiv al fetelor și femeilor. Durata purtării mărțișorului varia în funcție de zona etnografică: până la Măcinici (9 martie), Armindeni (1 mai), Florii sau până la înfloritul pomilor fructiferi, existând obiceiul ca șnurul de mărțișor să fie agățat în crengile acestora. 

Specialiștii susțin că numele oficial al lunii martie a dus la generalizarea denumirii sărbătorii care cade la 1 Martie drept Mărțișor, în defavoarea altora mai vechi, cum ar fi Dochia sau chiar Dragobete. Mărțișorul, însă, prin modul de confecționare, ține sigur de tradiția Babei Dochia, în legendele căreia sunt amintite, aproape fără excepție, vara și iarna, reprezentate în mărțișor prin cele culoarea celor două șnururi. (L.J.)