Mărțișorul – „funia anului”, ce împletește iarna cu vara

Chiar şi în era tehnologiei, Mărţişorul rămâne o sărbătoare tradiţională românească (dar nu exclusiv) şi un simbol al primăverii, al prospeţimii, al bucuriei şi al victoriei binelui asupra răului. Tradiţia Mărţişorului a fost inclusă în lista Patrimoniului imaterial al UNESCO, prin decizia Comitetului pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanităţii, de la începutul lunii decembrie 2017. Dosarul a fost depus de România alături de alte trei ţări – Bulgaria, FRI Macedonia, Republica Moldova – în care această frumoasă tradiţie a primăverii există, cu unele diferenţe de formă dar în acelaşi spirit al celebrării renaşterii naturii. Mărţişorul, cu şnurul alb-roşu împletit având la capete ciucuraşi, simbolizează renaşterea vieţii, reîntoarcerea la viaţă. Cercetători mai recenţi au remarcat că mărţişorul este format din două şnururi împletite asemenea ADN-ului.

Originea este imposibil de stabilit

„Originea mărţişorului este imposibil de stabilit”, spun reprezentanţii Muzeului Ţăranului Român (MŢR). Menţiuni anterioare secolului al XIX-lea nu au fost găsite. Asta nu înseamnă că obiceiul nu exista, ci este posibil ca oamenii să nu fie „interesaţi să menţioneze ceva ce era o banalitate”. „Iniţial, Mărţişorul nu avea puterea concentrată în podoabă, în obiectul de artizanat, ci în firul de Mărţişor. Dacă s-ar renunţa acum la podoabă, ar dispărea o întreagă industrie”, mai spun cercetătorii de la MŢR. Astfel, la început era purtat doar firul de culoare albă, împletit cu cel roşu. Părinţii îl legau la mâna copilului în zorii zilei de 1 Martie. Potrivit unei cercetări asupra obiceiului efectuate de poetul George Coşbuc, culorile reprezintă focul şi lumina, fiind un simbol al Soarelui. În sprijinul acestei teorii vine şi obiceiul de a agăţa de firul alb-roşu o monedă (un alt simbol al Soarelui, spune Coşbuc). Etnologii explică simbolul: „Fetele purtau în jurul gâtului o monedă de aur sau de argint. După ce o purtau un timp, ele cumpărau cu moneda vin roşu şi caş dulce. Se credea că fetele vor rămâne frumoase tot anul: albe la faţă ca brânza şi rumene în obraji ca vinul roşu”. Firul rămas era agăţat într-un pom înflorit. Obiceiul originar era ca părinţii să lege mărţişorul la mâna copiilor, în zorii zilei de 1 martie, pentru a-i ocroti şi a le aduce sănătatea, belşugul, frumuseţea, fără a fi privilegiul exclusiv al fetelor şi femeilor.

Mărţişoare pentru bărbaţi

În Moldova, obiceiul este ca mărţişoarele să fie oferite de fete, iar băieţii să şi le prindă în piept. Alte obiceiuri sunt legate de locul unde este pus şnurul după purtare. În Transilvania, firul de mărţişor se punea în jurul coarnelor vitelor din gospodărie, sau la uşa grajdului, pentru a întinde protecţia simbolică şi asupra animalelor. În restul ţării, după ce este purtat vreme de 9 zile, mărţişorul este pus într-un pom fructifer. De acolo dispare odată cu trecerea timpului (rupt de vânt), credinţa fiind însă că a fost „furat” de păsările primăverii.
Bulgarii ataşează şnurului două păpuşi, la macedoneni simbolul este purtat doar de copii. Peste Prut, aspectul Mărţişorul nu diferă, fiind acelaşi fir roşu împletit cu unul alb din România. La vecinii de la sud, Mărţişorul este numit Baba Marta (baba – bunică; Marta – martie). Simbolul, numit Marteniţa, este purtat de la 1 Martie până la sfârşitul primei luni de primăvară. Sau până când purtătorul vede o barză, o rândunică sau un copac înmugurit. La macedoneni, mărţişorul este purtat doar de copiii, fete şi băieţi. Aceştia şi-l pun în piept începând cu seara de Ajun a zilei de 1 Martie şi îl păstrează până pe 9 martie. După ce le poartă, copiii leagă simbolurile de ramurile unui pom fructifer, pentru ca pomul să rodească din belşug. Firele alb-roşii sunt însă şi repere pentru rândunici, care ar şti unde să aducă daruri – mai ales hăinuţe noi – cu ocazia Paştilor.

La români, au fost şi mărţişoare în care firul era alb-negru, nu alb-roşu. Această combinaţie reprezintă „Funia anului”, formată din fire albe şi negre, ce reprezintă cele 365 de zile ale anului. Funia anului este legătura dintre iarnă şi vară, albul şi negru reprezentând opoziţiile lumină/întuneric, cald/rece, viaţă/moarte.  Albul este simbolul purităţii, al luminii, în timp ce negrul este culoarea originilor, a fertilităţii şi a solului roditor. Albul poate fi Cerul, iar negrul – Pământul.