Începe Săptămâna Nebunilor

Săptămâna Nebunilor din tradiția populară, cea care începe luni, se suprapune peste Săptămâna Albă sau Săptămâna Brânzei din calendarul bisericesc ortodox. Ea e denumită astfel pentru că nu se mai consumă deloc carne, ieri fiind Lăsatul/Lăsata Secului de carne, ci doar lapte, brânză, ouă și pește, inclusiv miercuri și vineri, fiind perioada ce pregătește intrarea în Postul Paștelui.

Sărbătoarea Sfintelor Paști este precedată de unul dintre cele patru posturi mari de peste an, rânduite în Biserica Ortodoxă. Postul Mare sau postul Sfintelor Paști este chiar cel mai lung și aspru post pentru creștini. Lăsatul/lăsata secului are loc în ultima zi în care se mai poate mânca „de dulce”. Pentru începutul postului Sfintelor Paști există două date de lăsat al secului, una pentru carne (Duminica Înfricoșătoarei Judecăţi) – cea de astăzi, cealaltă pentru lactate, ouă și pește (Duminica Izgonirii lui Adam din Rai), anul acesta la 18 februarie.
Săptămâna dintre cele două date este ultima săptămână dinaintea unei lungi perioade de privaţiuni și, prin urmare, este un răstimp de agitaţie, nebunii, veselie, manifestări dezlănţuite, care culminează cu petrecerea plină de excese dată cu o zi înainte de intrarea în post. Pe de altă parte, Săptămâna nebunilor este marcată și de acte rituale specifice începutului de an agrar, celebrat la echinocţiul de primăvară. Astfel, prof. Ion Ghinoiu preciza: „prin fixarea Paștelui în raport cu echinocţiul de primăvară și faza lunară, cele mai importante sărbători și obiceiuri păgâne au fost împinse în afara ciclului pascal, la Lăsatul secului și la Rusalii”.

Potrivit folcloristului Simeon Florea Marian, oamenii au numit-o Săptămâna Nebunilor, întrucât „numai nebunii pornesc a se însura, numai proștii și urâții abia acum dau zor ca să se căsătorească, pe când toți cei cuminți, câți au avut de gând să se însoare în decursul cârnilegilor (sau al „câșlegilor”, adică perioada dintre Sfântul Ion și începutul Postului Mare, în general, perioadele „de dulce” dintre posturi ­ n.r.) s-au însurat cu mult înainte”. Profesorul Ion Ghinoiu afirmă că înnoirea timpului în calendarul popular românesc se desfășura după un ritual care, pentru a fi împlinit, necesită mai multe zile cosmogonice. La fel se întâmplă și la începutul de an nou agrar, zilele cosmogonice fiind împărțite în două perioade diametral opuse de către ceea ce se numește „Revelionul Lăsatului Sec de Paști”. Ritualul de înnoire a anului agrar cuprinde o perioadă de îmbătrânire și degradare a timpului, evidențiată prin practici în care apar mascații și elemente orgiastice (așa-­numita Săptămână a Nebunilor), și o perioadă cu practici de purificare a spațiului, de reîntronare a armoniei și echilibrului (prima săptămână a Postului Paștelui, numită în calendarul popular Săptămâna Cailor lui Sântoader).

Mascații fac „nerozii și glume” 

Prin obiceiuri și practici rituale, oamenii creează imaginea de îmbătrânire și degradare a timpului: mascații (bărbați îmbrăcați în haine femeiești), numiți Măscăruși, Fărsăngani sau Brondiști, intrau în șezători, unde făceau „nerozii, nebunii și glume”. Ei luau nevestele și fetele la joc, improvizau diferite dansuri, foloseau expresii licențioase, însoțite de gesturi obscene. În același registru orgiastic se înscriu și jocul, ca și consumul excesiv de mâncare și băutură la Lăsatul (Lăsata) Secului, ca și faptul că petrecerile nocturne au amploarea unui Revelion, dându-li-se valoare de An Nou. În această tradiție se înscriu Alaiul Măștilor, ca și Fasching-ul, cu foma adaptată Fărșang (carnaval), un obicei popular al comunităților germane și maghiare din Ţara Bârsei, dar și „Roata în flăcări”, obicei păstrat la Șinca.

Ion Chelcea, în 1939, scria că tinerii se mascau în personajele unei nunţi, de la mire și mireasă, la nași, preot, dascăl și până la nuntași, și străbăteau așa uliţele satului, speriind copiii și sărutând fetele tinere. Se îndreptau către un pom sub care era oficiată o parodie de cununie. Se opreau apoi la râu, unde mirii se spălau pe mâini, într-un gest ritual, apoi se îndreptau cu toţii către casele oamenilor, unde erau cinstiţi cu băutură.

Superstiții uitate

În Săptămâna Albă, începe țesutul pânzei pentru cămăși, căci până la începutul Păresimilor fiecare femeie sau fată trebuie să fie gata cu tortul pentru cămăși. În Săptămâna Albă nu se toarce, ca să nu se facă peste an puzderie de viermi în frupt. Nu e bine să te lai (speli), în Săptămâna Albă, căci îți albești părul și îmbătrânești curând. În Săptămâna Brânzei, nu e bine să te speli la cap, căci se scutură burdufurile de brânză în cap, adică faci mătreață, și-ți albește părul în curând. Zilele acestei săptămâni au și ele denumiri pe măsură. Astfel, prima zi e Lunea Albă sau Lunea Burdufului, când fiecare om taie burduful de brânză. Se zice Lunea Burdufului pentru că atunci se isprăvește burduful cu brânză, când se scutură. Această zi se ține de oameni pentru căsătorie grabnică. Femeile cu furcile și torcând se duc în cârciumă, pentru a se face grâul înalt. Nu e bine să se spele, îndeosebi cei tineri, pe față și pe cap, căci le albește părul și orbesc. Pentru aceasta se pune, când se spală, o fărâmă de brânză în apa din albie, spre a nu albi curând. Se bat cu burduful cei care nu s-au însurat, trebuind în schimb să facă rost de băutură. Oameni mascați umblă cu burduful, și bat și femeile ce nu fac copii. Cei ce nu primesc nu se însoară și nu fac copii. În Lunea Burdufului se dau câinii la tivic sau la jujeu, ca să devină răi.
În Marțea Albă, e bine să se mănânce brânză. Se ține împotriva bolilor. În această zi nu se spală rufe. Nu se face baie, fiindcă albește părul. În Marțea Albă femeile au voie numai să spele, dar să nu întindă rufele, fiindcă bate piatra bucatele.
În Miercurea Albă este dezlegare la brânză și celelalte lactate. Nici în această zi nu e bine să te speli pe cap, ca să nu încărunțești de timpuriu.
Urmează Joia Nepomenită sau Joia Necurată, Gadinele, Joia Blasii, Vlașii, Vlașii sau Vracii Ochilor. În această zi, femeile spală cămășile, ca să fie albe peste an. Se ține mai ales de văduvi, ca să se căsătorească mai repede. Nu se lucrează nimic. Vârtelnița nu se aduce în casă, fiind rău de căpiere. Se crede că, altminteri, oamenii și vitele ar căpia, învârtindu-se întocmai ca vârtelnița. Femeile nu torc în această joi, ca să nu le fie în primejdie bărbații, la pădure, să nu-i ucidă copacii.
Gadinele e o sărbătoare de trei zile – joi, vineri și sâmbătă – din Săptămâna Brânzei, dedicată insectelor dăunătoare culturilor agricole, mai ales gândacilor. Cine nu serbează Vlașii din Săptămâna Albă face vara viermi în ochi. Vlașii sau Vracii Ochilor se țin pentru dureri de ochi.
În joia din Săptămâna Albă, unele femei nu spală rufele, din pricină că le e frică de „soborât” sau „boșorogit” și că se pornește din ele ”poală albă”. Altele spală cămășile și opresc cenușa rămasă de la leșie și o întrebuințează împotriva viermilor ce-i fac vitele în răni, vara.
Urmează Vinerile Scumpe sau Vinerea Ouălor. Vinerile Scumpe sunt douăsprezece pe an, înaintea fiecărui praznic câte una. Cine nu ține aceste vineri, care încep din Săptămâna Brânzei, nu are spor la nimic și tot anul bolește. Se țin cu post și rugăciune, mâncând numai seara. Vinerile acestea se țin pentru binele casei și pentru curățenia sufletului. În unele sate, Vinerile Scumpe sunt ținute doar de tineret, pentru a avea noroc la căsnicie. Vinerile Scumpe se țin pentru vindecarea de bube. Neținând Vinerea Ouălor, se strică ouăle sub cloști și nu scot pui.
Sâmbăta din Săptămâna Albă se mai numește și Întâia Sîmbătă a lui Lazăr, Sâmbăta Albă sau Sâmbăta Ursului. În această zi se fac plăcinte și se dau de pomană lui Lazăr, căci se zice că acesta a murit de dorul plăcintelor și l-au plâns surorile lui șase săptămâni, iar după ce a înviat, a zis: „Cine a murit mort să fie!” De atunci nimeni n-a mai înviat și nimeni nu va mai învia.
Sâmbăta Ursului cade în Săptămâna Brânzei și zic bătrânii că Lazăr a mâncat plăcinte și l-a mâncat ursul. Lazăr are darul de a tămădui bubele. Nu lucrează bărbații, fiind o zi rea de căzături, de primejdii, de fiare. Femeile nu cos, nu spală cămăși bărbătești, căci cine se îmbracă cu cămașă lucrată în această zi cade jos de pe unde se suie. Cine, în această sâmbătă, nu mănâncă plăcinte va cădea din pom sau va fi prins de friguri la vară. Se împart colăcei și colivă cu lumânări mici. Se împart plăcinte, ca aceia care le-au dat de pomană să aibă ce mânca pe Lumea Cealaltă. Tot în această zi, fetele aduc câte un ulcior de apă de la izvorul cel mai rece și dau de pomană ca să aibă izvor în Cealaltă Lume.