Eroul neștiut din Rezistența armată anticomunistă

Eroul neștiut din Rezistența armată anticomunistă. Mărturisitorul Nicolae Purcărea, cetăţean de onoare al municipiului Braşov şi deținător al titlului de „Tezaur Uman Viu” acordat de UNESCO, luptător anticomunist deţinut timp de 20 de ani în cele mai cumplite temniţe ale totalitarismului, va fi evocat astăzi, la Centrul Cultural Reduta.

„S-au împlinit șapte ani de când Nicolae Purcărea, sculptor, fost deținut politic anticomunist și mărturisitor creștin, a întregit șirul martorilor incomozi ai istoriei comunismului care „s-au ascuns în lumina Celui Nepătruns”. Prin conferința anuală pe care o organizează în memoria luptătorului anticomunist, Fundația Ion Gavrilă Ogoranu își propune să aducă în atenția publicului câte un aspect definitoriu al biografiei acestuia. În acest an, ediția a V-a a evenimentului are ca temă participarea lui Nicolae Purcărea în Rezistență armată anticomunistă”.

Eroul neștiut din Rezistență armată anticomunistă. Deținut politic timp de 20 de ani, Purcărea a trecut prin toate fazele luptei anticomuniste, făcând parte, pentru aproape un an, și din grupul de rezistență armată din nordul Munților Argeș condus de avocatul Dumitru Apostol.

„Vă invitam, așadar, marți, 25 octombrie 2022, ora 18:00, la Centrul Cultural Reduta din Brașov pentru a ne reîntâlni, sub efigia neînfricatului luptător din Șcheii Brașovului, cu o pagină din istoria dramatică a eroismului și mărturisirii creștine românești. În cadrul conferinței, altături de prezentarea istoriei grupului Dumitru Apostol, vom asculta mărturia monahului Valerian Grecu, fost deținut politic, cuvântul de învățătură al părintelui Nicolae Necula și mărturia actorului Dan Puric, un apropiat al mărturisitorului brașovean”.

Alexandru Costache, coorganizator

Suferință transformată în artă

Eroul neștiut din Rezistență armată anticomunistă. Nicolae Purcărea s-a născut în 1923 în Șcheii Braşovului, înrolându-se la vârsta de 13 ani, în timpul liceului, în organizaţia Frăţiile de Cruce.

În 1941 a fost condamnat de autorităţile represive ale dictaturii lui Antonescu, fiind eliberat în 1944, dar schimbarea de regim îi va aduce o nouă detenţie, până în 1945.

În timpul studiilor universitare, în 1948, s-a retras în munţii Argeşului, unde a făcut parte dintr-un grup de rezistenţă armată care se opunea ocupaţiei comuniste. Arestat de Securitate, el va fi condamnat la 7 ani de închisoare. În 1950 va trece prin teribilul experiment al reeducării prin tortură de la Închisoarea Piteşti, după care va fi trimis în lagărul de la Canal. La închisoarea Gherla va fi aspru pedepsit, luni de zile, întrucât divulgase atrocităţile de la Piteşti. Eliberat în 1956, va fi deportat cu domiciliu obligatoriu la Lăteşti, unde se va căsători cu o camaradă de suferinţă, la rândul ei deţinută politic. Dar în 1958, ambii sunt rearestaţi şi condamnaţi. Nicolae Purcărea va trece prin alte lagăre de muncă silnică şi prin închisoarea Aiud.
Eliberat în 1964, se va dedica integral sculpturii în lemn, deprinsă în timpul detenţiei, devenind de-a lungul deceniilor unul dintre cei mai prestigioşi meşteri populari ai României, apreciaţi în ţară şi peste hotare, primind numeroase premii şi distincţii, culminând cu calitatea de cetăţean de onoare al Braşovului şi titlul de „Tezaur uman viu” acordat de UNESCO. S-a stins la 25 septembrie 2015.

Mărturii cutremurătoare din Gulagul românesc

Mărturiile lui Nicolae Purcărea despre anii detenției sunt cutremurătoare (cu toate acestea, lipsit de ură și încrâncenare, avea o blândețe smerită) și au fost adunate, într-un mănunchi de aduceri aminte, în cartea „Urlă haita…Pitești, Canal, Gherla, Jilava, Aiud”, volum apărut în  anul 2017.

Despre închisoarea Pitești, unde a avut loc un experiment îngrozitor, unic în lume, Nicolae Purcărea povestea:

„Credința era ultimul resort al rezistenței noastre sufletești. Cu o insistență diabolică eram întrebați: «Mai crezi în  Dumnezeu?» Iar la răspunsul nostru afirmativ, demonii înfuriați începeau iar bătăile și torturile. Erai făcut în fel și chip: «idiot», «nebun», «bou», «prost»…Toate epitetele înjositoare erau aruncate în capul tău. Câte scârboșenii, câte abjecții, câte insulte erau născocite! Tot ce pentru noi era sfânt în mintea bolnavă a torționarilor devenea prilej de blasfemie. Un preot a fost obligat să mănânce și să bea ceea ce făcuseră alții în gamelă, iar apoi să dea cu lingurița și celorlalți și să-i șteargă la gură. Această ultimă scârboșenie trebuia să zdrobească orice rezistență morală, să ducă fie la căderea noastră totală, fie la nebunie. Bietul Puiu Chivulescu, mai în vârstă decât noi, care făcuse și prizonierat în Siberia, cât a mai pătimit atunci! Și de ce? «Pentru sfânta tradiție», cum spunea el”.

Drum al Golgotei

„La Pitești a fost o confruntare apocaliptică între forțele răului și Dumnezeu. Și dacă am ajuns pe culmile disperării (cu acel strigăt care ne izbucnea mereu din suflet: «Mamă, mamă, de ce m-ai născut?»), dacă am gustat până la fund paharul amar al iadului și dacă pe acest drum al Golgotei trupurile noastre s-au frânt, mulțumim lui Dumnezeu că ne-a ridicat din morminte, ca să-I putem vedea lumina și să putem mărturisi adevărul – anume că, dacă prin teroare, prin suferință și sânge, călăii au smuls de la noi vorbe și unele fapte mai puțin demne, aceasta nu arată decât adevărata față a comunismului, dată în vileag de metodele folosite: ura satanică a marxism-leninismului, călăuză în supunerea și stăpânirea popoarelor”.