BRAȘOV. Omagiu pentru omul prin care „România, un stat mic, făcea o politică externă mare”

La 81 de ani de la trecerea la cele veșnice și la 30 de ani de la înhumarea la Brașov a lui Nicolae Titulescu, în jurul monumentului funerar din curtea Bisericii Sf. Nicolae din Șcheii Brașovului a avut loc o ceremonie de comemorare a marelui diplomat român, organizată de Inspectoratul de Jandarmi Județean „Nicolae Titulescu”,

Au participat prefectul județului Brașov, Cătălin Văsii, subprefectul Lucian Pătrașcu, viceprimarul Brașovului Sebastian Rusu, col. Cristian Elly Paliștan, comandantul IJJ „Nicolae Titulescu”, dar și elevi  ai Colegiului „Nicolae Titulescu” Brașov, însoțiți de prof. Nicoleta Știucă, directorul acestei unități de învățământ, ce de 25 de ani poartă numele diplomatului Nicolae Titulescu.

Ca în fiecare an, la mormântul marelui diplomat român, alături de care este îngropată și soția sa, a fost oficiată o slujbă de pomenire.

„Ca în fiecare an, omagiem aici un nume și o personalitate de rezonanță universală: Nicolae Titulescu, considerat drept cel mai mare diplomat român și unul dintre cei mai iluștri pe plan mondial. În epoca lui Nicolae Titulescu și prin Nicolae Titulescu, România, un stat mic, făcea o politică externă mare. Iar acest fapt a fost recunoscut și răsplătit, între altele, prin alegerea marelui diplomat de două ori consecutiv în funcţia de preşedinte al Adunării Generale a Ligii Naţiunilor, făcându-se excepţie de la statut. De asemenea, la 17 septembrie 1935, grație și recunoșterii meritelor lui Nicolae Titulescu, România a fost aleasă membru permanent în Consiliul Ligii Naţiunilor, cu 52 de voturi din 52 votanţi, caz unic în istoria acestui for internaţional. Nicolae Titulescu a reprezentat cu cinste România și diplomaţia românească la cele mai înalte foruri europene și mondiale, fiind un extraordinar mediator al relațiilor din sistemul internațional în perioada interbelică. A fost denumit, pe merit, «pelerin al păcii şi concordiei dintre popoare», el pronunţându-se ferm pentru buna vecinătate între statele mari și mici, împotriva războaielor de agresiune şi pentru solidarizare împotriva actelor de agresiune, pentru rezolvarea oricăror conflicte pe cale politică și pentru respectarea suveranității și egalității tuturor statelor. Sunt chestiuni de care trebuie să amintim, mai ales în contextul actual, când un război agresiv este în desfășurare foarte aproape de granița României”, a declarat Cătălin Văsii.

Nicolae Titulescu, considerat cel mai mare diplomat român, a fost ministru al justiţiei, al finanţelor, ministru de externe, ambasador în Anglia şi Franţa. Titulescu a obţinut una dintre cele mai importante poziţii pe care le-a ocupat un român într-o organizaţie internaţională, fiind de două ori preşedinte al Societăţii (Ligii) Naţiunilor, (1930 și 1931) precursoarea Organizației Națiunilor Unite (ONU), iar în anul 1935 a fost propus pentru Premiul Nobel pentru pace.

Pe plan intern, şi-a onorat crezul „Partidul meu e România”, indiferent de orientarea politică a guvernului din care făcea parte. Pe plan extern a apărat egalitatea dintre statele mari şi cele mici, pacea şi respectarea suveranităţii.

Încă din perioada neutralității, Nicolae Titulescu susține ideea Unirii Transilvaniei cu România. În vara anului 1918, împreună cu alte personalități române (Take Ionescu, Octavian Goga, Traian Vuia, Constantin Mille) înființează, la Paris, Comitetul Național Român, cu scopul de a propaga în opinia publică internațională dreptul poporului român la unitatea națională, comitet recunoscut oficial de guvernele puterilor aliate ca organ plenipotențiar al națiunii române.

În anii 1928 – 1936, Nicolae Titulescu a fost de mai multe ori Ministru al Afacerilor Străine.

Titulescu și-a bazat întreaga activitate pe problemele majore, fundamentale, ale politicii externe a României. După instaurarea nazismului în Germania, dându-și seama de pericolul pe care-l reprezenta acesta pentru România (ca și pentru alte state europene), Titulescu a depus o vie activitate în direcția întăririi colaborării internaționale, în interesul păcii și securității europene.

Nemulţumite de politica sa externă, ce punea accent pe unitatea şi independenţa României, cercurile politice profasciste şi guvernele Germaniei şi Italiei au făcut presiuni pentru înlăturarea lui. În 1936, regele Carol al II-lea l-a îndepărtat din guvern, unde ocupa portofoliul de la externe. Titulescu a plecat în exil, în Elveţia, apoi în Franţa, la Cannes, dar a propagat chiar și în exil, prin conferințe și articole de ziare, ideea păstrării păcii, anticipând pericolul unui nou război.

Titulescu moare în exil, după o lungă suferință, la 17 martie 1941.

Deşi s-a născut în Oltenia, în 4 martie (pe stil vechi, în 16/17 martie, stil nou), prin testamentul scris în anul 1940, cerea să fie înmormântat „la poalele Tâmpei, pe o alee între brazi, undeva mai deoparte. Prietenii mei de la Braşov îmi vor găsi locul. Tache Ionescu la poalele Bucegilor,  eu la picioarele lui, la poalele Tâmpei… Aparţin Bisericii Ortodoxe Române”. În ciuda dorinţei exprese de a fi înmormântat la Braşov, timp de cinci decenii, corpul său neînsufleţit a rămas în Franţa, de unde a fost adus la Braşov abia în anul 1992 după o dificilă procedură legală, organizată de Jean-Paul Carteron. Ulterior, de la Marsilia au fost aduse şi osemintele soţiei, Ecaterina Titulescu, fiind depuse în acelaşi mormânt din Şchei.