ANALIZĂ la BRAŞOV. Confiscarea extinsă şi reforma în sistemul penitenciarelor, dezbătute cu un parlamentar, un avocat şi un reprezentant al societăţii civile

Fără să dea prea multe detalii, ministrul Justiţiei, Raluca Prună, a declarat ieri că se pregăteşte un proiect legislativ privind confiscarea extinsă pentru recuperarea prejudiciilor ce va fi depus în curând în Parlament, dar şi un pachet de legi de reformare a sistemului judiciar, ca şi al sistemului penitenciarelor. Ea a menţionat că așteaptă din partea Parlamentului „o colaborare pe măsura interesului existent privind reformarea sistemului penitenciarelor“.

De asemenea, ministrul a specificat că, până la finalizarea obiectivului privind reforma din sistemul penitenciar, așteaptă de la noua conducere a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor (ANP) „viziunea și determinarea de a schimba lucrurile în sistemul penitenciar și de a lua măsuri administrative care să aducă schimbarea imediată în viața celor care se află în detenție”. Prună a mai precizat că s-a fundamentat un plan de măsuri care vizează realizarea de investiții în infrastructura penitenciarelor din România.

În acest context, am stat de vorbă cu avocatul Vladimir Ciolacu, membru al Baroul Braşov, cu Ionel Spătaru – preşedintele Asociaţiei pentru Siguranţă Urbană şi Mediere (ASUM) Braşov şi cu deputalul liberal de Braşov, Gabriel Andronache, acesta din urmă având şi o propunere legislativă privind măsurile alternative de executare a pedepselor privative de libertate, astfel încât închisorile să nu mai fie sufocate de „beneficiari”.

Cât de oportună este confiscarea extinsă?

Prin confiscare extinsă a se înţelege confiscarea averii nu doar a inculpatului/condamnatului care a adus prejudicii la bugetul de stat, ci şi a bunurilor celorlalţi membri ai familiei sale, chiar şi a concubinilor, dacă aceştia obţin beneficii materiale.

Deputatul PNL Gabriel Andronache consideră pertinente afirmaţiile ministrului Raluca Prună: „Aşteptăm proiectul de lege privind confiscarea extinsă şi îmi exprim speranţa că va fi discutat în procedură de urgenţă”.

Ca reprezentant al societăţii civile, Ionel Spătaru este de părere că „se impune de urgenţă o astfel de normă legală. Nu ne putem limita doar la condamnarea celor care cauzează prejudicii statului fără a recupera prejudiciile. Recuperarea prejudiciilor trebuie să primeze privării de libertate. În cazul săvârşirii unor infracţiuni de natură economică ar trebui o modificare a legii în sensul în care achitarea prejudiciului exonerează persoana vinovată de condamnarea cu executare a pedepsei şi să existe condamnare, dar cu suspendare”.

Avocatul Vladimir Ciolacu este de o cu totul altă părere referitor la acest subiect: „În primul rând, nu vorbim despre apariţia unei noi instituţii de drept, aceea a confiscării extinse, ci de modificarea acestei instituţii pe care o avem deja în codul penal încă din luna mai 2012, deci înainte de intrarea în vigoare a noului cod”.

Proiectul, din punctul aqcestuia de vedere, sub acest aspect, trebuie amendat în Parlament pe două dintre componentele sale principale: formarea convingerii judecătorului cu privire la natura şi provenienţa bunurilor aflate în discuţie şi aplicarea în timp a legii. Cu privire la formarea convingerii judecătorului, textul propus de către Ministerul Justitiei foloseste sintagma „Confiscarea extinsă se dispune dacă instanţa are convingerea că bunurile respective provin din activităţi infracţionale”.

„Lucrurile nu pot fi tratate atât de simplu. Întotdeauna, formarea convingerii unui judecător într-un dosar, indiferent dacă este unul civil ori penal, se face doar pe bază de probe. Nu putem accepta păreri sau convingeri care nu îşi găsesc fundamentul în probe, pentru că gradul de subiectivitate al unor astfel de convingeri nu este cuantificabil, putând da naştere unor abuzuri, statul pierzându-şi astfel dreptul moral la «ius puniendi». Prin urmare, apreciez că textul ar trebui modificat astfel încât să genereze o formare a convigerii instanţei pe bază de probe asupra provenienţei ilicite a bunurilor. Pe de altă parte, critica poartă şi asupra folosirii noţiunii de convingere a instanţei. A existat o dezbatere aprinsă cu privire la standardul de probaţiune în materie penală, între dreptul continental care vorbea despre convingerea intimă a judecătorului şi common-law-ul britanic şi american care vorbeşte despre o convingere dincolo de orice dubiu rezonabil”, a explicat avocatul Ciolacu.

Acesta şi-a continuat „pledoaria” astfel: „Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în practica sa din ultimii ani, a statuat că standardul de probaţiune oferit de common-law este mai apropiat de spiritul şi litera Convenţiei Europene privind Apărarea Drepturilor Omului şi Libertatilor Fundamentale şi că ar trebui folosit in toate sistemele de drept. Pe cale de consecinţă, cea mai fericită formă a textului de lege, ar fi aceea prin care «instanţa stabileşte dincolo de orice dubiu rezonabil, pe baza probelor de la dosarul cauzei, că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni». O astfel de abordare este de natură să satisfacă şi exigenţele constiţutionale care arată că orice avere este prezumată a fi dobândită licit. O prezumţie legală, cu atât mai mult una constituţională, nu poate fi răsturnată decât pe baza unor probe certe şi niciodată în baza unor convingeri subiective ale unui magistrat. Cu privire la aplicarea în timp a legii, textul, aşa cum se vrea modificat, vizează şi aplicarea pentru bunurile dobândite înainte de intrarea în vigoare a legii. Această prevedere este profund neconstituţională pentru că încalcă principiul aplicării legii penale mai favorabile. De altfel, se încalcă şi art. 7 din Convenţia Europeană care poartă denumirea de «nullum crimen, nulla poena sine lege», se încearcă răsturnarea unor principii de drept care traversează secolele din Roma antică până astăzi şi pe care le regăsim astăzi în toate sistemele de drept”.

Fără cumetrii în rândul angajaţilor din penitenciare

La capitolul „reformă a sistemului penitenciarelor”, cei trei interlocutori braşoveni au un punct de vedere oarecum pe aceeaşi linie, subliniindu-i necesitarea.

„Reformarea ANP trebuie să înceapă cu stoparea cumetriilor, monitorizarea şi evaluarea atentă a celor care conduc penitenciarele, limitarea mandatului personalului cu funcţii de conducere din unităţile penitenciare la maxim patru ani. Pentru obiectivitate şi transparenţă, din comisiile de eliberare condiţionată ar trebui să facă parte şi un reprezentant al societăţii civile, în special din cadrul ONG-urilor care desfăşoară activităţi în domeniul apărării drepturilor omului. Implementarea unor programe educaţionale concrete, care să ţină cont de tipul de infracţiune săvârşită, menite să ajute, să sprijine persoana condamnată în vederea corectării comportamentului infracţional”, este părerea preşedintelui ASUM, Ionel Spătaru. El a adăugat şi necesitatea asigurării condiţiilor de detenţie conform prevederilor legale în vigoare.

Spătaru şi-a încheiat punctul de vedere cu o întrebare retorică: „Cum poate un director să conducă un penitenciar, să fie un exemplu de moralitate, să impună respectul legii, în condiţiile în care el este cel care o încalcă prin neexecutarea unei hotărârii judecătoresti? Vedeţi cazul de la Codlea!”.

Spătaru a făcut referire la faptul că directorul Penitenciarului Codlea, Florin Chiş, a fost obligat prin sentinţă definitivă pronunţată la Curtea de Apel Braşov să plătească o amendă de aproape 20.000 de lei, după ce a fost dat în judecată chiar de ASUM Brașov pentru că a refuzat să ofere informații de interes public, caz delatat pe larg de Transilvania Expres la vremea respectivă.

citeşte detalii aici: BRAŞOV. Directorul Penitenciarului Codlea e bun de plată… definitiv. A fost amendat cu aproape 20.000 de lei

Detenţie doar în week-end?

Aşa cum am menţionat deja, deputatul Gabriel Andronache ne-a adus la cunoştinţă că a iniţiat un proiect de lege pe care îl va înainta spre dezbatere în Parlament cât de cuvând, cu menirea de a „depopula” oarecum închisorile.

Iniţiativa a pornit de la faptul că în România, sistemul de pedepse aplicat pentru săvârșirea unei infracțiuni este similar, în mare parte, celui instituit prin legislația penală adoptată în anul 1968.

„Accentul este pus pe partea punitivă (pedepsire – n.r.) și mai puțin pe realizarea scopului final al politicii penale a oricărui stat, anume reeducarea și reintegrarea în societate a condamnatului. Din această cauză situația din sistemul penitenciar românesc este considerată inacceptabilă de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, iar România riscă adoptarea unei decizii pilot de condamnare pentru rele tratamente aplicate persoanelor care execută o pedeapsă privativă de libertate. Excepția o reprezintă Noul Cod Penal adoptat în anul 2012 și intrat în vigoare în 2014, care a pus piatra de temelie pentru aplicarea primelor măsuri neprivative de libertate: amânarea aplicării pedepsei, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și măsurile educative neprivative de libertate. Însă, măsurile alternative neprivative de libertate sunt rar utilizate în activitatea judiciară românească”, se arată în expunerea de motive.

Concret, măsurile alternative de executare a pedepsei privative de libertate pe care le propune inițiativa legislativă sunt patru la număr ca variante: executarea la domiciliu a pedepsei prin supraveghere cu brățară electronică, executarea în echivalent zile de muncă în folosul comunității, executarea pedepsei în zilele de sâmbătă și duminică, executarea pedepsei în regim mixt de zile de muncă în folosul comunității, combinat cu zile de detenție sâmbătă și duminică într-un centru special înființat.

Aceste măsuri alternative ar fi aplicabile doar condamnărilor de până la trei ani închisoare cu executarea acestora în regim de detenție, dar NU pentru infracțiuni cu violență sau profitând de starea de neputință fizică sau psihică a victimei, infracțiuni de serviciu, infracțiuni de corupție sau cele conexe infracțiunilor de corupție.

Ca urmare, dacă legea va fi aprobată, Ministerul Justiției ar trebui să creeze spații noi, centre de detenție pentru executarea măsurilor alternative, să achiziționeze brățări electronice și să angajeze personal în sistemul de probațiune.

„Sistemul penitenciar din România a înregistrat un eşec!”

Despre reformele necesare cu privire la executarea pedepselor şi la problemele sesizate în ultimii ani cu referire la regimul de detenţie, lucrurile pot fi privite cu o dublă perspectivă, a spus Ciolacu.

„Mai întâi amintim că pedepsele nu au rol punitiv, ci trebuie să aibă rol educativ şi să asigure reinserţia în societate a persoanelor condamnate. Din această perspectivă cred că avem toate premisele pentru a afirma că sistemul penitenciar din Romania a înregistrat un eşec, deoarece rata de revenire în sistem a unor persoane este foarte mare, riscul de recidivă fiind major în România. În atare situaţie susţin că legislaţia trebuie reformată astfel încât pentru anumite infracţiuni şi pentru anumite cuantumuri ale pedepselor trebuie să existe paliere alternative de pedeapsă, cum ar fi executarea pedepsei la locul de muncă sau la domiciliu. Totuşi, pentru persoanele încarcerate în sistemul ANP se impun modernizări şi construirea unor spaţii noi atât pentru detenţie cât şi pentru activităţi educative şi lucrative”, a adăugat interlocutorul din Baroul Braşov.

„Din toate datele, starea de astăzi a sistemului ANP este cauzat de un cumul de factori, din care, cel mai important este starea de subfinanţare a penitenciarelor. Nu pot fi primite abordări de tipul «nu investim în locuri luxoase pentru hoţi» pentru că, în realitate, investiţiile s-ar face pentru ca reinserţia în societate să fie reală, ca reeducarea să fie eficientă, în final scăzând riscul de recidivă şi, în acest fel, rata infracţionalităţii. Întotdeauna, rata infracţionalităţii scade nu ca urmare a înăspririi pedepselor, ci ca urmare a creşterii nivelului de trai şi de educaţie în societate”, a încheiat Vladimir Ciolacu.