6 ianuarie, în Occident: Epifania, Regii Magi, Befana

6 ianuarie, în Occident: Epifania, Regii Magi, Befana

În Biserica Romano-Catolică, ziua de 6 ianuarie corespunde prezentării pruncului Iisus Regilor Magi. Este, de asemenea, celebrarea primului miracol înfăptuit de Fiul lui Dumnezeu (al Nunţii din Cana Galileii) şi, desigur, şi data botezului Mântuitorului, dar aceasta va fi celebrată duminică, azi fiind celebrată Epifania. Biserica din Apus a acordat mare importanţă acestui eveniment încă din secolul al V-lea.

Mult timp, Epifania a fost mai importantă decât Crăciunul. Preeminenţa Naşterii Domnului a fost decisă în secolul I. Un cântec popular povesteşte despre Regii Magi veniţi din Africa. Potrivit Evangheliei, ei au sosit însă din Orient. Originea lor este obscură şi astăzi. Se spune despre ei că erau învăţaţi, bogaţi, dar rătăcitori.

Tradiţiile celebrării Epifaniei diferă de la o ţară la alta. În unele regiuni ale Spaniei, la Madrid şi la Barcelona au loc procesiuni cu Regii Magi, Gaspar, Balthazar şi Melchior, care aruncă bomboane. Ei sunt urmaţi de călăreţi, simbolizând cavalcadele Magilor. Regii Magi sunt aici cei care aduc daruri copiilor, în ziua Epifaniei, nu de Crăciun.

„Tortul regelui”

În Franţa există, din secolul al XIV-lea, tradiţia „La galette du Roi” (traducere aproximativă tortul regelui). Este o prăjitură, împodobită cu o coroană, în care se află un bob de fava (o specie de fasole). Fava în „tortul regelui” aminteşte de Imperiul Roman, când boabele ei, albe sau negre, erau folosite pentru vot. La începutul lui ianuarie, la Saturnaliile de la Roma, era ales un rege al petrecerii prin acest tip de vot.

Dacă iniţial sărbătoarea este religioasă, ea a devenit o tradiţie familială.

„La galette du roi” era împărţită în atâtea porţii câte persoane erau prezente, plus una, destinată primului sărac care ar fi venit. Aceasta era numită „partea lui Dumnezeu” sau „partea Fecioarei”. Exista şi partea celor absenţi, cum ar fi cei plecaţi la armată sau pe mare. Aceasta era păstrată până la întoarcerea lor, ca un fel de a spune „ne-am gândit la voi”. Dacă se păstra mult timp fără să se fărâmiţeze, era un semn bun.

Cel care găsea bobul în bucata lui de tort era încoronat rege şi îşi alegea o regină. În Anglia, ca şi în Bourgogne, se prefera formarea unui cuplu de ocazie, punând în prăjitură un bob mare şi unul mic. Din 1875, bobul de fasole a fost înlocuit cu unul din porţelan de Sèvres.

În Germania, trei tineri sau copii, deghizaţi în Regi Magi, merg din casă în casă pentru a binecuvânta. La intrare cei trei regi cântă melodii specifice şi desenează iniţialele Magilor pe uşi. Şi în Franche-Comté, copiii erau deghizaţi în magi, purtând o cămaşă împodobită cu stele şi o centură aurie. Ei mergeau din poartă în poartă cântând, sunând clopoţei şi cerându-şi partea.

În locul lui Moş Crăciun

La Roma şi în Italia de Sud, jucăriile le sunt aduse celor mici în noaptea de 5 spre 6 ianuarie de către „Befana” (pronunţie deformată a cuvântului Epifanie), o vrăjitoare bătrână, dar bună. Ea vine pe mătură, trece prin horn şi lasă cadourile. Numită altădată şi „Stria” (zgripţuroaică, vrăjitoare), era aşteptată cu emoţie de copii, care la acea vreme primeau daruri modeste. Ca vrăjitoarea să stea cât mai mult timp, pe masă se puneau în seara din Ajunul Bobotezei diferite feluri de mâncare, fructe şi un pahar cu vin, iar pe pragul casei se presăra fân pentru măgarul ei. La sobă erau agăţaţi ciorapi pentru cadouri: mai ales fructe. Cei care n-au fost cuminţi primeau numai cărbuni.
În Noaptea Regilor, în mijlocul strigătelor, cântecelor şi al plânsetelor copiilor, bătrâna vrăjitoare, sub forma unei păpuşi de paie îmbrăcate în zdrenţe, era arsă în curte, suspendată de un băţ deasupra focului.

Befana soseşte îmbrăcată toată în negru, cu pantofii jupuiţi şi rupţi şi cu sac mare în spate. Potrivit legendei, Befana fusese anunţată de Naşterea lui Iisus de către cei trei Regi Magi, care o invitaseră să urmeze alături de ei Steaua. Întârziind, ea a pierdut din vedere Steaua. De atunci, pe cal, pe măgar sau pe mătură, purtând un coş sau un sac mare cu bunătăţi, zboară din casă în casă în speranţa că-l va găsi pe micul Iisus. Precaută, lasă un cadou fiecărui copil adormit.

În Italia, de Epifanie se coc biscuiţi în onoarea Befanei, numiţi „befaninis”. La Veneţia, pentru Epifanie, gondolierii defilează costumaţi în vrăjitoare.