BAC 2018. Totalitarismul în Europa şi România pentru absolvenţii de liceu

Absolvenţii de liceu au susţinut, astăzi, proba obligatorie a profilului din cadrul examenului de Bacalaureat. Cei mai mulţi candidaţi au dat examen la matematică (cu subiecte diferenţiate, în funcţie de filiera, profilul şi specializarea absolvite: filiera teoretică – profilul real şi filiera vocaţională – profilul militar, specializarea matematică – informatică; filiera vocaţională – profil pedagogic, învăţători; filiera teoretică, profilul real – specializarea ştiinţele naturii şi filiera tehnologică).
Cei de la profil umanist şi de la filiera vocaţională (mai puţin militar şi pedagogic învăţători) au dat examen la istorie. Subiectul e mai jos.

Update BAC 2018. Baremul de notare la istorie

BAC 2018. Cele patru subiecte la matematică şi cum se punctează

Ministerul Educaţiei Naţionale        Centrul Naţional de Evaluare şi Examinare
Examenul de bacalaureat național 2018
Proba E. c)   Istorie     Varianta 2
Filiera teoretică, profil umanist, toate specializările; Filiera vocaţională – profil artistic, toate specializările; – profil sportiv, toate specializările; – profil pedagogic, specializările: bibliotecar-documentarist, instructor-animator, instructor pentru activităţi extraşcolare, pedagog şcolar; – profil teologic, toate specializările.
· Toate subiectele sunt obligatorii. Se acordă 10 puncte din oficiu.
· Timpul de lucru efectiv este de 3 ore.
SUBIECTUL I (30 de puncte)
Citiţi, cu atenţie, sursele de mai jos:
A. „Când izbucneşte revoluţia la Paris, în februarie 1848, unii dintre tinerii revoluționari, cum sunt fraţii Brătianu, se află la Paris. Se întorc […] în ţară, unde domneau, la Bucureşti, Gheorghe Bibescu, iar, la Iaşi, Mihai Sturdza, şi încep să comploteze pentru a răsturna aceste guverne sau pentru a impune domnului reforme democratice. În martie 1848, se pregăteşte un complot în Moldova, dar este descoperit şi imediat înăbuşit de Mihai Vodă Sturdza. Unii sunt închişi, alţii
reuşesc să fugă în străinătate, astfel încât revoluţia din Moldova este neizbutită din capul locului. În Ţara Românească în schimb, unde exista de altfel o burghezie mai dezvoltată decât în Moldova, tineretul revoluţionar reuşeşte să mobilizeze populaţia, să meargă până şi la sate […]. Începe o adevărată revoluţie, cu Proclamaţia de la Islaz (9 iunie 1848); se întinde apoi la Bucureşti, unde se
impune domnului Bibescu o proclamaţie pentru a face schimbări […]. Vodă Bibescu, dându-şi seama că există riscul unei intervenţii străine pentru a înăbuşi această mişcare, după două zile abdică şi pleacă în străinătate. Timp de trei luni va rezista un guvern condus de aceşti tineri revoluţionari […].” (N. Djuvara, O scurtă istorie ilustrată a românilor)
B. „Eşecul revoluţiei [de la 1848] a lăsat nerezolvate două probleme fundamentale ale făuririi naţiunii române – Unirea Principatelor şi Independenţa. Totuşi, […] paşoptiştii aveau să realizeze recunoaşterea de facto a uneia cât şi a celeilalte de către Marile Puteri. Unioniştii români, cum erau denumiţi partizanii dobândirii statutului de naţiune de sine stătătoare, şi-au susţinut fără încetare cauza, dar, moderaţi de experienţa revoluţiei, au folosit tactul în tratativele cu Marile Puteri.
Criza relaţiilor internaţionale, care a dus la Războiul Crimeii, a oferit unioniştilor
deschiderea căutată. […]. Prin Tratatul de la Paris din 1856, care a pus capăt Războiului Crimeii, puterile au subscris la două cerinţe exprimate de mult timp de către intelectualii şi politicienii români. În primul rând, au aşezat Moldova şi Ţara Românească sub protecţia lor colectivă, descurajând prin aceasta vreo intervenţie viitoare rusă şi otomană şi cerând Austriei să-şi retragă armata de ocupaţie aflată acolo din 1854 şi, în al doilea rând, au recunoscut dreptul românilor înșiși de a avea un cuvânt de spus în legătură cu stabilirea formei de guvernământ. Oferindu-li-se o astfel de ocazie, majoritatea românilor n-au mai lăsat niciun dubiu în privinţa dorinţei lor de unire şi independenţă […].” (K. Hitchins, România 1866-1947)
Pornind de la aceste surse, răspundeţi la următoarele cerinţe:
1. Numiţi un conducător politic din spaţiul românesc precizat în sursa A. 2 puncte
2. Precizaţi, din sursa B, o informaţie referitoare la Tratatul de la Paris. 2 puncte
3. Menţionaţi cele două state româneşti la care se referă atât sursa A, cât şi sursa B. 6 puncte
4. Scrieţi, pe foaia de examen, litera corespunzătoare sursei care susţine că românii sunt implicați în tratative cu Marile Puteri. 3 puncte
5. Scrieţi o relaţie cauză-efect stabilită între două informaţii selectate din sursa A, precizând rolul fiecăreia dintre aceste informaţii (cauză, respectiv efect). 7 puncte
6. Prezentaţi alte două fapte istorice referitoare la consolidarea statului român modern, desfășurate în secolul al XIX-lea, în afara celor la care se referă sursa B. 6 puncte
7. Menţionaţi o constantă în desfășurarea acțiunilor la care participă românii la începutul secolului al XX-lea pentru realizarea României Mari. 4 puncte
SUBIECTUL al II-lea (30 de puncte)
Citiţi, cu atenţie, sursa de mai jos:
„Insuccesul suferit în iunie 1462 nu l-a făcut pe Ștefan cel Mare să abdice de la planul de încorporare a cetății Chilia la Moldova, cum fusese în timpul domniei lui Alexandru cel Bun și până în anul 1448, deoarece dacă rămânea în afara Moldovei putea fi oricând atacată de turci. […] Supărarea regelui Ungariei [Matei Corvin] a crescut și din cauza incursiunilor făcute sau ordonate de Ștefan în Transilvania, cu scopul de a-l captura pe Petru Aron. […] Cucerirea Chiliei de domnul Moldovei a fost considerată de regele Matei ca […] un act de agresiune împotriva regatului său și ca o lovitură grea dată comerțului făcut de părțile răsăritene ale Ungariei. […] Atent la mișcările forțelor armate otomane, Ștefan cel Mare […] a menținut […] cele mai strânse relații posibile cu Transilvania, în special cu orașele principale, ca Brașovul și Bistrița, din și prin care își putea procura armament și mai ales arme de foc.
Polonii i-au promis ajutor militar împotriva oricărui dușman, dar numai după depunerea omagiului personal. Domnitorul Ștefan cel Mare s-a declarat de acord cu prestarea acestei forme de omagiu […] la care oficialitățile polone în frunte cu regele, țineau foarte mult, fiindcă potrivit normelor și practicii feudale, fără «închinarea personală» niciuna din părți nu se considera obligată să respecte clauzele tratatelor încheiate. […] Regele [Poloniei] Cazimir al IV-lea și-a luat obligația ca să-l sprijine cu toate forțele sale împotriva oricărui dușman și în special împotriva turcilor și tătarilor. Ajutorul polon promis împotriva dușmanilor Moldovei a fost inexistent, fiindcă Polonia se afla în conflict cu Ungaria, pentru Boemia”.  (N. Grigoraș, Moldova lui Ștefan cel Mare)
Pornind de la această sursă, răspundeţi la următoarele cerinţe:
1. Numiţi un domn al Moldovei precizat în sursa dată. 2 puncte
2. Precizaţi secolul la care se referă sursa dată. 2 puncte
3. Menţionaţi cetatea cucerită de domnul Moldovei și un motiv al acestei acțiuni, la care se referă sursa dată. 6 puncte
4. Menţionaţi, din sursa dată, două informaţii referitoare la Transilvania. 6 puncte
5. Formulaţi, pe baza sursei date, un punct de vedere referitor la relațiile politice stabilite între Moldova și Polonia, susţinându-l cu două informaţii selectate din sursă. 10 puncte
6. Argumentaţi, printr-un fapt istoric relevant, afirmaţia conform căreia reprezentantul unei instituții politice centrale din spațiul românesc se implică în relațiile internaționale din secolele al XVII-lea – al XVIII-lea prin acțiuni militare sau diplomatice. (Se punctează prezentarea unui fapt istoric relevant și utilizarea conectorilor care exprimă cauzalitatea şi concluzia.) 4 puncte
SUBIECTUL al III-lea (30 de puncte)
Elaboraţi, în aproximativ două pagini, un eseu despre totalitarism în Europa şi în România, în perioada postbelică, având în vedere:
– precizarea unei ideologii totalitare care există în Europa și în România în perioada
postbelică;
– menţionarea a două practici politice totalitare utilizate în România postbelică și a câte unei caracteristici a fiecăreia dintre aceste practici;
– prezentarea unui fapt istoric referitor la participarea României la Războiul Rece, în perioada stalinismului;
– formularea unui punct de vedere referitor la atitudinea României în relațiile internaționale din perioada național-comunismului şi susţinerea acestuia printr-un argument istoric.
Notă! Se punctează şi utilizarea limbajului istoric adecvat, structurarea prezentării, evidenţierea relaţiei cauză-efect, elaborarea argumentului istoric (prezentarea unui fapt istoric relevant și utilizarea conectorilor care exprimă cauzalitatea şi concluzia), respectarea succesiunii cronologice/logice a faptelor istorice şi încadrarea eseului în limita de spaţiu precizată.