Viața nu este o ceașcă de cafea

Se povestește că un grup de foști colegi de școală l-au vizitat pe un profesor pensionar care le fusese diriginte, vrând să-i facă o supriză de ziua sa. Firește, i-au adus un cadou, iar sărbătoritul le-a mulțumit și i-a așezat la masă. Au mâncat, au închinat pentru fostul lor dascăl, iar apoi acesta a așezat pe masă câteva cești și i-a îndemnat să-și toarne cafea. Discuțiile au alunecat treptat de la depănarea amintirilor din școală, de la familiile și carierele foștilor elevi, la cât de stresantă, de obositoare este viața de zi cu zi, cât de greu este să te „realizezi”, ce cheltuieli presupun copiii și cât de costisitor este, în general, traiul, cum nu dorm nopțile gândindu-se cum să facă să câștige cât mai mult, să-și schimbe locuința, mașina ș.a.m.d .
După ce i-a ascultat în tăcere un timp destul de îndelungat, fostul lor dascăl le-a spus: “Știți de ce am pus pe masă mai multe cești decât era nevoie? Am vrut să văd pe care le alegeți fiecare dintre voi. Și am observat că toți ați luat ceștile care arată  mai frumos, pe care le-ați estimat ca fiind mai scumpe și le-ați lăsat deoparte pe cele mai simple. Nu vreau să vă simțiți stânjeniți, dar tocmai cele pe care le-ați ocolit au costat mai mult, chiar mult mai mult decât celelalte. Simplitatea lor necesită o mână de maestru și o viziune asupra artei mult peste cea a unui meșteșugar obișnuit. Așa este și în viață: vrem ceea ce este mai bun, dar de multe ori nu alegem decât ceea ce pare mai bun. Iar căutarea și alegerile pe care le facem sunt, adesea, sursele stresului de care ne plângem. Judecăm superficial, când de fapt frumosul nu stă în aparențe. Asta o dată. În al doilea rând, când bei cafea, nu contează în primul rând ceașca din care bei, contează gustul cafelei, care e dat de calitatea ei și de priceperea celui care o pregătește. Ceașca, în sine, nu face cafeaua nici mai bună, nici mai rea. Iar ce ați vrut voi a fost cafeaua, nu ceașca. Și totuși, ați ales ceștile care vi s-au părut mai scumpe, iar apoi ați început să vă uitați la cele ale celorlalți, fiecare gândindu-se că acelea sunt mai frumoase decât a lui. Viața este și ea, dintr-un punct de vedere, precum o cafea. Celelalte – serviciul, afacerea, casa, mașina, poziția în societate – reprezintă ceașca. Firește, este bine ca această ceașcă să fie cât mai frumoasă, dar nu este esențial. Cele pe care le-am enumerat ne ajută să ne trăim viața, dar nu sunt viața. Iar greșeala pe care o fac foarte mulți oameni este că se concentrează doar asupra ceștii, o compara cu ale altora, devin invidioși, în loc să savureze cafeaua. Nu este important să ai cât mai multe lucruri, ci să știi să te bucuri de ceea ce ai. Pentru că viața poate fi ceea ce trece pe lângă tine în vreme ce tu ești concentrat să agonisești cât mai mult”.