Vae victis!

Avem din nou Guvern! De fapt, un Guvern reremaniat, aflat la cel de-al V-lea mandat! Schimbările făcute prin ministere au, pentru moment, ca prim efect, anunțul că vor crește, din nou, taxele și impozitele. Dacă în urmă cu vreo două-trei zile se vorbea despre o remaniere care să aducă un „suflu nou” și să impulsioneze creșterea economică, acum, după „schimbare”, toți vorbesc despre faptul că predecesorii actualilor noi miniști au făcut „erori” care trebuie corectate și că este necesar ca românii să strângă din nou cureaua, pentru a putea traversa criza fără a intra în faliment. Șeful statului a ieșit și el la rampă, pentru a-i certa pe „remaniați” că ar fi luat împrumuturi bancare mai mari decât capacitatea României de a le returna. Asta, de parcă nu ar fi știut ce se petrece și de parcă nu ar fi asistat la negocieri. Oricum, tipic românilor, se confirmă principiul „vai învinșilor”, fiindcă noi nu putem vorbi despre remaniați „numai de bine”. Problema este că de iarnă ne mai desparte vreo lună, iar situația românilor nu pare deloc roz. În timp ce veniturile au scăzut sub 50%, dările au crescut cu aproape 100%, se preconizează majorarea prețului gazului metan – ceea ce va determina un nou val de scumpiri, medicamentele nu mai sunt compensate, sănătatea ne costă tot mai mult (chiar dacă suntem cotizanți fideli sistemului), iar viața de zi cu zi pare să devină un coșmar pentru tot mai mulți dintre români. Este simplu să vorbești de undeva de sus, unde nu te ating nici un fel de probleme de genul: cu ce cumpăr pâine, cum voi putea lua lapte copilului, de unde scot banii de întreținere etc., despre politică monetară, noi împrumuturi de la FMI, despre reducerea de posturi, austeritate și solidaritate socială. Este simplu să ceri milioanelor de români să fie solidari – eventual între ei – și tu să pleci din minister cu o mașină de sute de mii de euro, spre o petrecere de protocol cu platouri de brânză fină cu fructe și caviar. Este simplu să faci declarații televizate despre cum vei promova strategii economice care vor da roade, dar nu acum, peste trei-patru ani, când, de regulă, poți spune, liniștit, ca ministru: „îmi pare rău, acum nu mai sunt în Guvern, dar eu am făcut tot ce s-a putut, alții sunt de vină!”. Din păcate, am ajuns în postura de spectatori ai unui teatru politic absurd, așteptând minuni și în ipostaza de victime ale alegerilor noastre. După cum spunea un politician, fiecare popor își are conducătorii pe care îi merită, cu alte cuvinte își merită soarta dacă alege prost!