Unde-i „cosul minim”?

Ani la rand, am tot scris – noi, ziaristii, in general, si noi, cei de la Transilvania Expres, in special – despre ceea ce oficial se numeste (sau se numea…) „cosul minim de consum”. Pentru cei ce au uitat, cosul asta avea in el ceea ce guvernantii credeau ca ii este necesar unei „familii medii” pentru a trai decent vreme de o luna. Si, pentru statistica oficiala, familia asta „medie” nici nu-i intreaga, e cu virgula; daca bine imi amintesc, e formata din 2,5 persoane! De fiecare data cand am avut acces la informatii, am publicat continutul cosului minim, care statea la baza fixarii salariului minim pe economie. Si de fiecare data, cifrele erau de-a dreptul naucitoare. Constitutia ii obliga pe inaltii reprezentanti ai statului sa ia toate masurile menite sa asigure cetatenilor Romaniei un nivel de trai decent. Or, de la adoptarea Constitutiei si pana in prezent, guvernantii, indiferent de culoarea lor politica, precum si statisticienii din subordinea lor scriau si aprobau cu seninatate ca o „familie medie” poate trai decent cu cateva grame de paine pe zi, cu 100 de grame de carne pe saptamana, cu un ou la doua zile, cu o jumatate de litru de ulei pe luna, cu o pereche de pantofi la doi ani si-asa mai departe. Plus ca mereu – da’ mereu! – preturile din „cosul minim’ nu se potriveau neam cu cele din realitate, care erau intotdeauna mai mari, uneori mult mai mari! Si la alimente, si la imbracaminte si incaltaminte, si la servicii publice… Asa s-a facut ca definitia „traiului decent” a fost mereu una pentru populatie si cu totul alta pentru politicienii de la putere… evident, cand s-a aplicat altora, nu lor. Magaria – ca asta a fost, o magarie! – a permis conducatorilor tarii sa-si atinga doua scopuri dintr-o lovitura: sa evite a fi incriminati pentru faptul ca incalcau in mod grosolan Constitutia si sa tina salariul minim cat mai la… minim, nu cumva sa traiasca poporul mai bine si sa-si ia nasul la purtare.
De pe la inceputul acestui an, daca nu chiar de anul trecut, cosul asta minim de consum a disparut, scuzati expresia, ca magarul in ceata! Nu s-a mai auzit nimic de el. Li s-o fi facut rusine de el celor care ne-am promis ca vom trai bine? L-or fi trecut pe lista documentelor strict secrete, la care au acces doar initiatii din „sistemul ticalosit”? Or fi lasat cifrele tot asa, ca pe vremea mult-hulitului PSD, de-aia? Sau te pomenesti ca or fi si scazut, dupa potopul de taxe, impozite si scumpiri din ultima vreme?
Oricum, cu toata secretomania, ceva tot am aflat. Potrivit unor date scurse de la Institutul National de Statistica (ala oficial, carevasazica), „romanul mediu” cheltuie pe produse alimentare peste 40% din totalul veniturilor sale. Din banii cheltuiti pe mancare, aproximativ 20% se duc pe paine! Cam la fel ca in tarile subdezvoltate! Si stati, ca asta-i la romanul mediu! La cel ce se chinuie sa supravietuiasca din venitul minim chipurile garantat, la cel ce traieste dintr-o pensie de mizerie, din ajutorul de somaj sau din expediente situatia e mult mai albastra! Si nu-s deloc putini asemenea romani „sub-medii”. Tot potrivit datelor oficiale, cheltuielile cu plata serviciilor s-au cifrat la circa 23% din totalul cheltuielilor lunare de consum ale unei „familii medii”, ponderea covarsitoare avand-o, bineinteles, cele cu energia electrica si termica, gazele naturale, telefonia, apa, canalul, salubritatea.
Un amanunt: datele care au transpirat de la Institutul National de Statistica se refera la anul trecut. Atunci era an electoral si politicienii de la putere desertau sacul cu pomeni. Acum credeti ca e mai bine?