Un presedinte tot mai nervos

Traian Basescu a trecut intr-o noua faza a relatiei sale cu presa care-i era atat de draga pana cand a ajuns la Cotroceni, adica in perioada cand il ajuta pe el si ajuta Alianta sa creasca in sondaje criticand – pe buna dreptate – guvernarea PSD si menajand, ba chiar promovand opozitia. Dupa instalarea la Palat, presedintele a inceput imediat sa priveasca presa cu alti ochi. Din prietena, aparatoare a democratiei, varf de lance si aliata in lupta anticoruptie, presa (mai precis aceea neinhamata la caruta prezidentialo-pedista) a devenit, in optica sa, prea bagareata, rautacioasa, neascultatoare, chiar dusmanoasa. De ce? Pentru ca se incapataneaza sa nu perie noua putere, cum n-a periat-o nici pe cea dinainte. Pentru ca nu accepta sa-l vada pe seful statului si apendicele sau, respectiv coalitia la guvernare, doar in alb, iar pe ceilalti doar in negru. Altfel spus, pentru ca nu accepta sa faca jocul presedintelui. Atitudinea lui Basescu-Presedintele fata de ziaristii acestei prese a mers de la mistouri gen „inteligentii din mass-media” care, chipurile, habar
n-au despre ce e vorba in propozitie (numai Presedintele stie, bineinteles) sau „sunteti la fel de blonda ca Elena Udrea”, pana la vituperari adresate „presei ticalosite” ce-si permite insolenta de-a scrie despre ingineria sa locativa, despre Golden Spritz-urile nocturne, despre gafele sale in declaratii de politica externa, despre cum filosofeaza presedintele cu apropiatii in legatura cu sexul oral la licuricii mici si mari, despre razboiul dintre palate si, in general, despre orice nu-i convine Mariei Sale sau intr-un mod care nu-i convine.
Deunazi, la intrunirea de bilant a Aliantei D.A., unde a pozat in chip de tartor, tunand si fulgerand de parca Taricenu, Boc si ceilalti liberali si democrati ar fi sclavi pe plantatia sa, Traian Basescu si-a varsat nervii si pe ziaristi, numindu-i nesimtiti. Si asta, din cauza unei biete intrebari: in ce calitate a fost prezent la acea intalnire? O intrebare legitima, fie si numai pentru tonul de stapan pe care l-a adoptat. Daca numai pentru atat presedintele a umblat la portbagajul cu jigniri, ma intreb oare cum ar fi reactionat la intrebari mai directe: in ce calitate s-a rastit la liberali, reprosandu-le ca printre ei sunt unii care au anuntat ca nu-l vor sustine in alegerile urmatoare? In ce calitate a dat ca tema fuziunea dintre PNL si PD? In ce calitate s-a stropsit la PSD si-a vorbit de „ranjetul lui Adrian Nastase”? In ce calitate s-a ratoit la parlamentarii Aliantei, de ziceai ca mai are putin si-i ia la bataie? Cumva in calitate de presedinte al tuturor romanilor, fie ei politicieni sau nu, fie ei la putere sau in opozitie? In calitate de sef de stat echidistant, nepartizan, exercitandu-si rolul de mediator? Ei, daca i s-ar fi adresat asemenea intrebari, cred ca dl. Basescu ar fi tras niste injuraturi marinaresti si poate ar fi impartit si niste palme ori si-ar fi asmutit sepepistii asupra „infractorului” sau „infractorilor”.
De ce-o fi atat de nervos presedintele? A inceput, oare, sa se irite constatand ca nu toata lumea priveste cu ochi buni tentativa sa de-a fi tatucul Aliantei si-al Romaniei, de-a controla totul si de-a porunci tuturor? Are, cumva, impresia ca presa nu-i reflecta „cum trebuie” meritele, nu-l lauda indeajuns? Sau poate a inceput sa se gandeasca, precum alt personaj, ca e prea mare pentru un popor atat de mic? Care, culmea, probabil tot din cauza ziaristilor „nesimtiti”, nu observa, printre altele, nici succesele Cotrocenilor in lupta impotriva marii si micii coruptii, nici faptul ca in Romania toata lumea traieste tot mai bine pe zi ce trece, nici nemaipomenitele sale indicatii si avertismente lansate pe plan mondial (ba Statelor Unite, ba Siriei, ba Irakului s.a.m.d.). Pe cand ni se va comanda sa observam doar ceea ce doreste Marele Om?