Un instrument de agresare a cetățenilor

În România, fiscalitatea este încă – în anul de grație pe care-l traversăm și într-un spațiu inclus în Uniunea Europeană – un instrument foarte important prin care statul își calcă pe gât contribuabilii, adică cetățenii și firmele a căror muncă îi asigură resursele necesare funcționării. Această mentalitate a celor ce conduc statul român nu se deosebește, în aspectele esențiale, de aceea a unui ciocoi 

de-acum câteva secole. Altfel spus, România este o țară europeană în 2015 condusă, din nefericire, de inși cu mentalități de Ev Mediu. Or, cum observa recent, o dată în plus, un specialist în domeniu, fiscalitatea nu ar trebui în nici un caz să fie un instrument de agresare publică a cetățenilor și a mediului de afaceri, fie și din simplul motiv că o asemenea abordare e păgubitoare și pentru stat! Iar în relațiile fiscale – și nu doar fiscale – cu toți contribuabilii statul, prin instituțiile sale, n-ar trebui să plece de la premisa de vinovație a celor care produc banii fără de care statul n-ar exista.

Din păcate, însă, mentalitatea celor ce ne fac legi, ne pun biruri și ne vorbesc filosofie (ieftină și deseori agramată) îi face să vadă în contribuabil un soi de nemernic ce niciodată nu muncește destul, câștigă prea mult, e mereu pus pe cârcotit și nu are altceva în gând decât cum să fure și să înșele statul. În consecință, trebuie să i se arate constant pisica, să fie făcut să trăiască mereu cu frica-n sân, să se simtă vinovat la modul general și să se aștepte să fie pedepsit în orice moment, chiar dacă habar 

n-are cu ce anume a greșit. Sau chiar dacă știe că n-a greșit cu nimic. „Nu există contribuabili nevinovați!” pare a fi deviza ce guvernează raporturile statului cu mediul de afaceri și cetățenii. În consecință, toți trebuie să plătească, să plătească și iar să plătească pentru culpa decretată în mod aprioric de cei care dețin puterea.

Așa se explică potopul de legi, modificări de legi, schimbări ale modificărilor de legi, ordonanțe, ordonanțe de urgență, hotărâri de guvern, ordine de ministru, reglementări contradictorii sau interpretabile, de natură a-i face pe contribuabili (dar și pe funcționarii aparatului birocratic) să li se învârtă capetele și să nu mai știe cu exactitate ce anume vrea statul ăsta de la ei. Așa se explică și acele taxe aberante, și suprataxarea, și dobânzile și penalitățile percepute de fisc (acum vor să mai introducă una: penalitatea „de nedeclarare”, cică!).

Toate acestea și încă altele au un singur punct de plecare: lipsa de respect a celor ce conduc statul față de cetățeni. De-aia este și atâta corupție. Dacă respecți pe cineva, nu-l furi!