Un domn destept

Pana ieri, nu stiam prea multe despre un domn pe nume Sebastian Bodu. De fapt, stiam foarte putine. Doar ca are un craniu stralucitor si e presedintele Agentiei Nationale de Administrare Fiscala. Mai stiam ca, intr-o vreme, prin primavara parca, era una dintre tintele predilecte ale „razboinicului luminii” din Pipera, care nu mai contenea injurandu-l, cu spume la gura, de cate ori prindea vreun loc liber intr-un studio de televiziune. Pai, daca unui ziarist, fie el si unul care nu lucreaza in Bucuresti, ii sunt aproape necunoscute persoana, viata si activitatea perceptorului-sef al tarii, inseamna ori ca omul este extrem de secretos din fire, ori ca are consilieri prosti la capitolul comunicare, ori ca nu are ce activitate sa-si mediatizeze.
Ieri, insa, dl. Bodu a iesit din mutenie si a dat un interviu la gazeta. Citindu-l, m-am crucit. Si, crucindu-ma, am vrut sa aflu si eu mai multe despre domnul acesta. Am descoperit ca si-a postat un CV pe internet. Ia sa vedem, mi-am zis. 35 de ani, jurist, „cadru universitar”, specializari cat pentru doua vieti de om (Drept societar, Drept comercial, Drept bancar, Piete de capital, Privatizare, Drept civil, Drept finaciar, Dreptul concurentei comerciale), Executive Master of Business Administration, doctor in drept, „numeroase articole publicate”, carti, consilier pe la un grup bancar si de asigurari, un fond de investitii si doua „corporatii americane de consultanta”… Ce mai, de-a dreptul impresionant!
In schimb, interviul… Doamne, Dumnezeule! Intai si-ntai, dl. Bodu nu s-a decis sa rupa tacerea asa, fiindca avea ceva de raportat natiunii in materie de fisc. Nu, s-a decis abia dupa ce presa a vuit, in cea mai recenta campanie a sa pe aceasta tema, de scandaluri si coruptie in vami, despre dolari si euro ascunsi de vamesi in chiloti, in pantofi, in ciorapi, in cosuri de hartii, ba chiar si-n cusca unui caine! Despre cat costa un post de vames, despre cat profit se obtine, despre averi impresionante stranse in cativa ani de vamuit se tot scrie, de altfel, de vreo 15 ani. Degeaba. Ba au fost si ziaristi amenintati, fugariti, batuti de mafiotii de la granita si de ciracii lor. Asta, in treacat fie zis.
Dar interviul!… Acolo dl. Bodu spune, pe langa altele, lucruri care… cum sa zic… fac sa-ti stea-n loc mintea de contribuabil onest. In privinta Vamilor, seful fiscului zice din capul locului ca nu are rezultate in lupta anticoruptie, insa are solutia: „sau controlez Vama asa cum controlez Fiscul sau propun modificarea legislatiei si am rezolvat toate problemele”. Nebanuindu-l de naivitate pe un om asa destept, nu-mi ramane decat sa constat ca domnia sa ne crede pe noi, ceilalti, drept naivi care inghit gogoasa asta. Daca schimbarea legislatiei ar fi medicamentul bolilor ce macina societatea romaneasca, atunci, la cat de des si de mult s-au modificat legile, ar fi trebuit ca demult sa fi scapat de toate problemele. Dl. Bodu continua la fel de aiuritor: in vami exista oameni curati, care mai fac si ei cate o smecherie si care trebuie pastrati; exista, insa si din aia care nu au nici o limita si trebuie schimbati. Nu pedepsiti altfel, doar schimbati. Iar „smecherii” sunt OK, nu? Mai departe. „In Vama e mafie!”, zice dramatic domnu’ sef, promitand ca va lupta contra ei. Si inca: „Mi-as fi dorit ca Vama sa nu fie in curtea mea pentru ca este cea mai corupta institutie”. Si, pe acelasi ton, spune senin ca daca nu va reusi sa combata mafia, va cere desprinderea Directiei Vamilor de institutia pe care o conduce. Clasica spalare pe maini: o fi coruptie, da’ daca nu e in curtea mea, e-n regula, nu ma mai intereseaza!
Citind interviul asta, halucinant pe alocuri, am facut ceva rusinos: am inceput sa-i dau dreptate lui Gigi Becali cand il facea pe desteptul domn Bodu cum ii venea la gura. Na, ca m-am dat de gol!