Tot presa?

Presedintele Basescu a iesit, in fine din mutenie si din cazemata Cotrocenilor si-a facut o vizita intr-o zona din multele inundate. Cand scriu „mutenie”, nu ma refer, evident, la flecareala publica sau privata a domniei sale pe tema alegerilor anticipate si-a ingroparii PNL, cu lider cu tot. Ma refer la mutenia sa si atunci cand apele au lovit in Banat, asta-primavara, si acum, cand nu mai putin de 31 de judete au fost afectate de iundatii. Spre deosebire de vivacitatea aratata atunci cand patru cetateni romani au fost rapiti in Irak, seful statului a tacut si-a ramas retras cand trei sferturi din teriroriul tarii a fost (si ramane) in pericol, cand agoniseala de-o viata a zeci de mii de romani a cazut prada apelor si malului, cand au murit ori au fost raniti zeci de oameni. In timpul „ostaciadei”, dl. Basescu a alcatui rapid o „celula de criza”, a dat necontenit asigurari ca aceasta „lucreaza 24 de ore din 24”, a mobilizat mari resurse umane si materiale, pentru a aparea la final, triumfator, la aeroport, pentru a fi pozat si filmat pe cand ii imbratisa pe ostaticii eliberati si ridica mainile in aer impreuna cu ei. In timpul, celor mai mari inundatii din istoria moderna a Romaniei, a preferat, in schimb, sa ramana in spatele usilor inchise ale palatului de unde a crosetat planuri de a-si spori puterea provocand o criza politica si prefacandu-se ca o rezolva cu intelepciune, in defavoarea partidelor din coalitia guvernamentala, a Parlamentului si a Executivului, pe care le-a pus – pe rand sau concomitent – in posturi penibile. Abia dupa ce apele au inceput sa se retraga si-a facut si domnia sa aparitia, sa-l vada cativa sinistrati de aproape si restul poporului la televizor ca e un „presedinte implicat”, „un presedinte-jucator”, cum ii place sa-si spuna. E drept, si pokerasul politic e un joc…
Ce-a facut dl. Basescu in aceasta tardiva aparitie publica? A glumit cu niste amarasteni carora numai de glumite nu le ardea, a tatait din buze la vederea unor case pe jumatate daramate, a primit niste caise, a zis ca de ziua lui va bea un sprit pe un pod luat de ape de vreo trei-patru ori pana acum, s-a incruntat intr-o sedinta si-a zis „cer sa se ordone” nu stiu ce ancheta care fac pariu ca va fi mare lucru daca va scoate fie si un singur tap ispasitor. Aaaa,
si-a mai zis ca ar fi o stupizenie sa declare stare de necesitate, fiindca nu e cazul, nu e situatia chiar atat de grava… e un soi de mizilic de inundatii. Adica toate tragediile oamenilor, toti mortii, toti cei scapati doar cu izmenele pe ei, toate gospodariile distruse, toate imaginile terifiante pe care intreaga tara le-a vazut la televizor si in fotografiile din ziare, toate stirile si reportajele pe aceasta tema sunt, in opinia d-lui Basescu, fie minciuni, manipulari, dezinformari, fie niste chestii cu care conducatorii tarii nu trebuie sa-si bata prea tare capul, ca nu-s atat de grave.
Nici de aceasta data Saful de la Cotroceni n-a iertat presa, pe care, imediat dupa ce s-a instalat in functie, a trecut-o in randul dusmanilor de moarte. Faptul ca in opozitie o lauda, o curta, faptul ca aceeasi presa a jucat un rol deloc de neglijat in alegerea sa in fruntea tarii, a incetat brusc sa conteze. Ca si predecesorii sai, ca si liderii si liderasii partidelor aflate inainte la putere, dl. Basescu a inceput cand sa ia presa la misto, cand s-o invinuiasca de toate relele din tara. Si pentru coruptie, si pentru ineficienta guvernarii, si pentru scumpiri, si pentru privatizari si lucrari publice suspecte (apropo, s-a relansat moda „negocierii directe” in loc de licitatie…) si, iata, pentru inundatii. Presedintele tarii s-a prefacut a nu observa miserupismul si amatorismul inaltilor reprezentanti ai statului, preferand sa-i infiereze, cu mania brutala a unui matroz, pe ziaristi si in special – galanton cum il stim – pe ziariste, pe motiv ca au impertinenta sa se rujeze inainte de-a relata despre efectele inundatiilor. D-le, presedinte, asa, rujate, aceste ziariste, ca si colegii lor nerujati, au facut zilele astea cu mult mai mult si decat dvs., si decat toti reprezentantii cvasi-inexistentei autoritati a statului! Au aratat care este situatia, au vorbit cu oamenii, au spus de ce este nevoie si unde este nevoie, ba chiar au si ajutat la salvarea unor oameni si-a unor bunuri. Tot presa, inaintea autoritatilor pe care le comandati dvs. de la Cotroceni, a inceput strangerea de ajutoare pentru sinistrati. Si fiti sigur ca nimeni din presa nu va fura din ajutoarele astea! Asa ca usor cu pianul pe scari! S-ar putea sa se sparga!