Ţârcovnicii Palatului Victoriei (I)

Înainte de campania electorală de anul trecut, prin luna august, Guvernul a emis, cu discreție, o ordonanță ce prevede ca o parte din drepturile salariale ale cântăreților bisericești (cantori sau țârcovnici, cum mai sunt numiți) să fie plătită de la bugetul de stat și din bugetele locale. Ceea ce s-a și făcut. Deunăzi, după o jumătate de an în care a produs efecte, ordonanța cu pricina a ajuns spre aprobare la Senat. Și  s-a aprobat, chiar dacă doi-trei senatori au criticat-o, cum s-au priceput și ei, cerând să fie respinsă.  

La prima vedere, s-ar părea că nu-i mare lucru: câți țârcovnici pot fi în țară? Cei ce gândesc așa uită că România e țara unde  nu se construiesc școli și spitale (ba chiar se mai și desființează), ci biserici și catedrale! Așa încât de această milostenie guvernamentală pe banii noștri, ai contribuabililor, beneficiază aproape 19.000 de inși, după cum a dezvăluit un senator (că biserica se ferește să dea asemenea informații)! Ceea ce nu-i puțin pentru niște bugete locale și așa secătuite, care n-au niciodată bani destui pentru spitale, pentru școli, pentru reparații la infrastructura rutieră ș.a.m.d.

De ce plătește statul? Sau altfel: ce fel de stat suntem – laic sau religios? Răspunsul nu e simplu. Când cere și primește bani de la buget, când intră în posesia unor suprafațe mari de teren, clădiri și alte acareturi, biserica (în primul rând cea ortodoxă, că este cea mai mare și mai tare) este parte organică a statului.  Când, însă, ar trebui să răspundă în fața instituțiilor statului în legătură cu felul în care cheltuie banii și respectă legislația fiscală, se desparte brusc de stat și devine autocefală. Avantaj biserica.

Dacă aruncăm o privire peste câteva date despre averea bisericii (în primul rând a celei ortodoxe, cea mai mare și mai tare) și despre sumele impresionate de bani pe care le gestionează, s-ar părea că nici n-are nevoie de milostenia Guvernului Ponta, validată de Senat. Biserica Ortodoxă dispune de peste 70.000 de hectare de teren (arabil, păduri, livezi, vii), are hoteluri, restaurante, ferme, case de odihnă și de oaspeți (unele cedate de Guvern), baze de tratament, agenție de turism, trust de presă… Ies profituri frumoase din afacerile astea. Mai face bani și din chirii, arende, fabricarea și comercializarea de lumânări, „vin bisericesc”, obiecte de cult, cărți, calendare icoane, brelocuri și alte asemenea „mărunțișuri” la care, în multe cazuri, are monopol. Și, tot în multe cazuri, obține venituri nefiscalizate.

(continuare în numărul viitor)