Ţara asistaților social

Într-un orășel cu vreo 11.000 de locuitori, mare petrecere de logodnă. La un „palat” din acela cu sumedenie de turnulețe, îmbrăcat în marmură și oglinzi. Celor vreo 700 de invitați le-a fost prezentat, cu mare fală, nu doar „palatul”, ci și rochia miresei. „Am comandat-o în Dubai, a costat 15.000 de euro, că e bătută în pietre d’alea, Zvaroschi sau cum naiba le-o zice”, s-a lăudat bunica miresei. Firește, invitații s-au simțit și ei la un asemenea măreț eveniment și au cadorisit logodnicii cu vreo 20 de kilograme de aur. Bașca,
i-au îmbrăcat în bani pe lăutari. 
Bun, și care-i chichirezul? – ar putea întreba unii. „Palate”, turnulețe, manele, lăutari tapetați cu bancnote, aurărie și alte asemenea exhibiții de neam prost nu reprezintă nici vreo noutate, nici vreo raritate în România prostului gust, a clanurilor și-a bogățiilor extrem de suspecte, însă etalate cu ostentație. Chichirezul este că familiile logodnicilor, ca și ale unora dintre invitați sunt, de mai mulți ani, beneficiare de ajutoare sociale! Adică figurează oficial printre cei mai săraci români!
Exemple de acest gen mai sunt cu duiumul. Poate nu chiar la acest nivel de opulență kitsch, dar pe-aproape: posesori de vile, de mașini valorând zeci de mii de euro, de lănțoaie de aur mai groase decât lanțul de bicicletă, care figurează drept „asistați social” și se bucură să ia două-trei sute de lei lunar de la stat. Unii mai vin și în jeep sau în merțane să-și ia ajutoarele… Pentru inși de teapa asta nu cred că e atât chestie de bani, cât de „aroganță”, de „șmecherie”, de mândrie că au înșelat pe încă cineva. În principiu, statul. În realitate, păgubesc pe niște oameni chiar amărâți, cărora le fură, practic, din bani.
Potrivit ministrului Muncii, în urma unor controale parțiale, care au vizat aproximativ jumătate din dosarele în baza cărora este asigurat venitul minim garantat, s-a dispus suspendarea sau anularea a 24% din aceste dosare. În 67 de localități au fost anulate sau suspendate TOATE aceste dosare.
S-au verificat și aproximativ 40.000 de dosare ale persoanelor care primesc indemnizații de handicap. Peste 6.000 au fost suspendate, fiind suspectate de fraudă. Există „orbi” (în scripte), care posedă permis de conducere auto și șofează bine-mersi, există inși ce primesc indemnizație pentru handicap locomotor grav, dar ei zburdă prin alte țări (mi s-a povestit despre o asemenea persoană care lucra ca docher într-un port din Italia…) ș.a.m.d. Am aflat că există localități rurale în care circa 20% dintre săteni sunt ba lipsiți de vedere, ba fără unul sau ambele picioare, ba au tulburări psihice severe… Firește, doar în acte. Culmea, foarte mulți dintre beneficiarii de ajutor social prinși că au înșelat (nu singuri, ci beneficiind de diverse complicități, de regulă interesate financiar, ale unor amploiați ai statului) nu arată nici o teamă, dimpotrivă, fac scandal, revoltați la gândul că nu-și vor primi banii!  
Acum câtva timp, președintele Traian Băsescu spunea, în obișnuitu-i stil abrupt, că România riscă să devină țara asistaților social. Avea dreptate, chiar dacă mulți i-au sărit imediat în cap. Sistemul e prost. O dată din cauză că permite apariția unui atât de mare număr de falsuri și a doua oară din cauză că pur și simplu nu e cinstit ca o persoană care a tras mâța de coadă toată viața, trăind din învârteli și furtișaguri, să primească, pe de-a moaca, aproape tot atâția bani ca un om care a muncit și a cotizat la stat 30-35 de ani.