Statul împotriva cetățenilor

Mi-este foarte clar, de multă vreme – ca și majorității Dvs., cred – că acelora care ne fac legi, ne pun biruri, ne guvernează, ne supraveghează,  ne somează, ne execută silit (chiar și pentru vini imaginare) nu le pasă nici cât negru sub unghie de noi și de felul chinuit în care trăim. Pentru cei mai mulți dintre puternicii zilei și pentru ciracii lor înșurubați la rețeaua banului public, adică a banilor noștri, nu suntem decât „fraierii”, „amărăștenii”, „prostimea” (și chiar suntem proști, că-i suportăm, ba mai mult, lumea îi și votează!)…
În viziunea lor, menirea noastră pe pământ este să ne încolonăm o dată la câțiva ani spre secțiile de votare și să le dăm pe mână cât mai mulți din puținii banii pe care îi câștigăm muncind cinstit. Iar pentru a ne buzunări, nici o metodă nu li se pare în neregulă. Inventează noi biruri, le măresc pe cele existente, taxează și suprataxează, de ajungem să plătim 2-3-4 dări pentru același lucru (de pildă taxele așa-zise „de drum”, care sunt și-n prețul carburanților, și în rovignete, și în supraaciză), asmut pe noi instituțiile statului să ne ia alți bani, chiar dacă nu datorăm nimic, ne umblă în conturile bancare…
Mai rău: de la legi făcute cu dedicație, în beneficiul unui grup sau unei persoane, s-a ajuns la proiecte legislative îndreptate împotriva unor categorii profesionale (cel mai recent exemplu este al proiectului contra celor care își câștigă o pâine făcând traduceri în și din limbi străine). În revoltător de multe cazuri, se ignoră legea – sau se modifică/suspendă prin ordonanțe, hotărâri, ordine, în defavoarea cetățeanului și mediului de afaceri – atunci când este vorba de drepturi ale contribuabilului. În schimb se merge până la absurd, până la abuz, când se referă la obligații față de stat. Haosul e atât de mare, instabilitatea și impredictibilitatea reglementărilor sunt la cote atât de înalte încât nici funcționarii nu țin pasul. Iar cine are de pierdut, este evident: contribuabilul. Chiar și copii, încă din fragedă pruncie, sunt priviți drept entități bune de spoliat. Așa se explică hârtiile pe care le-au primit – pe numele lor! – mii de micuți, unii de 3-4 ani, prin care sunt somați să achite sute de lei statului, pentru vina că alocațiile le sunt virate de același stat în conturi ale părinților, de unde obțin, dacă obțin, câțiva leuți dobândă…