Spre coada cozii

Acum vreun deceniu și ceva, România pleca pe drumul integrării europene cu doar două avantaje competitive. Doar două, dar extrem de importante: mână de lucru ieftină, comparativ cu statele UE, și mare parte din ea calificată, precum și resurse naturale însemnate și ușor de exploatat (țiței, gaze, apă, lemn, minereuri ș.a.). Ca resurse, eram atunci cam a cincea țară dintre membrele UE și aspirantele la această poziție.

Ce s-a ales, grație sistemului politico-mafiot și capitalismului de cumetrie, din avantajele astea, se știe: praful. România, ca stat, ca nație, a ieșit într-o mare pagubă. Fiscalitatea aberantă și politicile economice care au trecut, ca buldozerele, îndeosebi peste sectorul producției agricole și industriale, au făcut ca forța de muncă să se deprofesionalizeze și să fie tot mai scumpă (nu din cauza salariilor, că astea sunt de mizerie în proporție covârșitoare, ci a părții pe care o înhață statul din costul total cu angajații). Cui îi convine ca, pentru a plăti legal un salariu, să mai dea statului aproape încă unul?

Cât privește resursele, aici fie a fost jaf în toată regula (exemplul cel mai la îndemână îl reprezintă masacrarea pădurilor, în mod legal, semilegal și ilegal), fie vânzarea pe mai nimic – în unele cazuri ca urmare a unor directive din afară, primite de mai-marii de la București în poziția ghiocelului – a unor entități economice către companii străine, oferindu-le, cum ar veni, afaceri la cheie, sub stindardul pe care scria „statul este un prost administrator”, purtat cu o mândrie prostească. Ca și când ar fi fost ceva de laudă!   

Așa s-a făcut că România a pierdut controlul propriilor resurse, în primul rând al celor energetice. Iar companiile care au preluat acest control nu urmăresc interesele statului nostru decât atunci când coincid cu propriile lor interese. E și firesc să fie așa. Nu ele trebuie blamate, ci acei politicieni care ne-au adus în halul acesta. Companiile care ne exploatează și ne vând resursele (petrol, gaze, ape minerale, minereuri etc.) raportează profituri record și plătesc statului român redevențe foarte mici. În 2013, spre exemplu, totalul redevențelor de toate felurile încasate de România n-a fost decât de vreo 300 și ceva de milioane de euro. Cum observa cineva, cam cât a estimat Guvernul că va încasa în primul an din taxa pe stâlp…

Pe de altă parte, apar situații care unora li s-ar părea paradoxale, cum este aceea a energiei electrice, în cazul căreia România are cel mai mic cost din UE, însă printre cele mai mari taxe. Suportate, firește de consumatorul final. Așa se ajunge ca un consumator român să plătească cu vreo 45% mai mult pe energie electrică decât unul bulgar, deși prețul de cost este mai mic la noi decât la ei. Iar scumpirile la energie vin în cascadă și nu dau nici un semn că s-ar opri. Și asta, unde? În țara care are penultimul nivel de trai din Uniunea Europeană. Iar dacă lucrurile continuă așa, în curând vom avea ultimul nivel de trai…