Sporuri de indecență (II)

Scriam ieri că printre sporurile pe care Curtea de Conturi consideră că unii bugetari le-au încasat ilegal în perioada 2005-2008 se numără unele care merită o privire mai atentă. De pildă, sporul „de refacere după concediul de odihnă”.  Eu, unul – la fel ca și, îmi închipui, foarte mulți dintre Dvs. – știam că tocmai de-aia avem dreptul la concediul de odihnă: să ne odihnim, să ne refacem capacitatea de muncă, astfel încât la întoarcerea la serviciu să dăm un  randament mai bun. Ei, bine, nu! – spun inventatorii acestui spor și dau o altă definiție: concediul acesta este extrem de solicitant, generator de stress fizic și mental. E realmente dărâmător, te-aduce la disperare, îți creează depresii, astfel încât este neapărat necesară o sumă de bani de la buget pentru a te ajuta să-ți revii după el! E de mirare că i-au păstrat numele, când mai adecvat era „concediu de oboseală”  în loc de concediu de odihnă…
Frate bun cu sporul de mai sus este „sporul pentru refacerea capacității de muncă” pur și simplu. Eu nu mi-l pot explica decât așa: vasăzică, după ce bugetarul (nu oricare, ci doar acela pe care cineva acolo, sus, îl iubește) vine distrus din concediul de odihnă, primește niște bani să-și revină. Numai că în procesul ăsta, probabil din cauza efortului de-a cheltui sporul de refacere după concediu, își pierde din capacitatea de muncă pe care inițial începuse să și-o recâștige. Drept urmare, firește că mai primește niște bani din punga statului, pentru a putea continua să-și refacă acea capacitate înainte de-a pleca în concediul de odihnă viitor. 
Există și „sporul pentru îmbunătățirea condițiilor de muncă”. Aici, mărturisesc, nu prea m-am dumirit. Oare dacă unui bugetar i se asigură un birou mai mare, fotoliu cu masaj, aer condiționat, televizor cu plasmă, telefon mobil de ultimă generație, autoturism de serviciu cu benzina plătită tot de stat, înseamnă că mai are de luat și un spor de bani pentru că i s-au îmbunătățit condițiile de muncă? Sau primește sporul ăsta dacă își aduce el de-acasă fierbător de apă, mousepad, ficus și pernuță din aceea de pus pe scaun?    
„Spor pentru ținută decentă” este iarăși e chestie asupra căreia nu-s pe deplin lămurit. Adică se presupune că dacă nu primesc banii ăștia în plus bugetarii vin în chiloți la serviciu? Ori în zdrențe? Sau bugetarele fac topless la locul de muncă?  Și încă ceva: acei bugetari care nu primesc acest spor sunt categorisiți automat drept îmbrăcați indecent?
O altă categorie de sporuri vizează mâncărica la serviciu. Există „spor de cantină”, probabil pentru a-i recompensa pe cei ce se nutresc în acele locuri,  bașca „normă de hrană” și „indemnizație de hrană”. Iar pentru cei ce au balonări după atâtea sporuri de hrană, s-a introdus „norma de medicamente”, adică niște bani pe care îi primesc respectivii de la stat să-și ia pastile. Lista acestor sporuri pare infinită și dovedește o imaginație debordantă: „indemnizație pentru ziua de naștere” (în semn de recunoștință pentru că bugetarii beneficiari s-au născut), „spor de lucru cu copiatorul”, „spor de lucru cu calculatorul” (bine că nu se mai folosește abacul, că precis exista spor și pentru ăla), „spor pentru relații cu publicul”, „spor de limbi străine” (luat de unii ale căror slujbe exact asta presupun: să deservească publicul și să comunice într-o limbă străină), „spor de confidențialitate” (luat până și de șoferi), „spor de funcționar public” (acordat, ați ghicit, unora care iau și leafă pentru că sunt funcționari publici), spor de antenă (cică antenelele distrug sănătatea  selectiv, adică doar lor), spor de mobilitate, spor de imobilitate,  spor de stress, spor de igienă… există până și „primă de toamnă” și „bonificație de ziua localității”! Pe scurt și spus cu foarte mare blândețe, sporuri de indecență.