Spiritul Craciunului

Masinile se tarasc bara la bara. Soferii nervosi strivesc injuraturi printre dinti sau tipa unii la altii, sfarsind prin a astepta, intr-o resemnare plina de furie latenta, sa mai parcurga zece metri in cinci minute. In apropierea mall-urilor, a super-, hiper- si mega-marketurilor, exasperarea si brambureala ating cote maxime. Semafoarele se inverzesc, se inrosesc, se ingalbenesc de doua-trei ori pana cand reusesti sa treci de cate unul dintre ele. Pe urma, trebuie sa dai cateva ture pana cand reusesti sa gasesti un loc de parcare. Asa ca atunci cand ajungi in hiper-, mega-, super-market sau mall esti „fezandat” gata. Totusi, desi crezi ca ti-ai facut „pregatirea psihologica”, cand intri mai ai putin si dai pe spate de uimire. Imediat dupa aceea te cuprinde un sentiment amestecat – revolta, fatalitate, chiar putina teama. Magazinul pare un urias termitier. Termite uriase se misca brownian, repezindu-se de la un raft la altul, proband, evaluand, calculand, contrazicandu-se, indesand in cosuri, inghesuindu-se printre marfuri si, dupa ore bune, luandu-si locurile la cozi uriase, pentru a plati ce-au cumparat. Parca sunt in transa, parca se pregatesc sa plece pe insule pustii, unde trebuie sa dea examene de supravietuire. Oricat de mult s-ar aproviziona, magazinele fac foarte greu fata. Se cumpara salbatic, se cumpara aiuritor, parca fara discernamant. Se cumpara tot soiul de inutilitati, de la chinezarii de duzina pana la cele mai scumpe mofturi. Cat despre mancarea care burduseste frigiderele, camarile, beciurile, ar ajunge probabil pentru vreo cateva saptamani celor ce-au cumparat-o doar pentru Craciun. Se gateste cu inversunare, se degusta si aliniaza sticlele cu bautura, se „investeste” in petarde cat mai sofisticate si mai zgomotoase, se pregatesc nu doar colindele, ci si CD-urile sau casetele cu manele… Parca se asteapta nu o sarbatoare crestina, nu o ocazie de bucurie pioasa, ci startul unei competitii absurde, inaintea careia „concurentii” sunt cuprinsi de febra intrecerii.
Pentru oamenii importanti, indeosebi politicieni, perioada dinaintea Craciunului este una a „intoarcerii la popor”, un prilej de a-si mai face nitica imagine descinzand in chip de Mosi la orfelinate, aziluri, spitale, chemand „electoratul”, insotit de copii, in piete si parcuri, unde sunt asezati brazi luminati, pentru a constata ce suflete caritabile au ei si cum „aduc un strop de bucurie”. Practic, in aceste zile suntem victimele unei uriase operatiuni de marketing, care nu are nimic in comun cu sarbatoarea religioasa, ci urmareste sa ne goleasca buzunarele si sa ne faca sa mai inghitim o data gogoritele politicienilor. Din confruntarea asta cu magazinele si oamenii importanti iesim obositi, uzati. Aproape nici nu mai avem, putere pentru acea bucurie curata a nasterii Mantuitorului. Nu mai vrem decat sa ne tragem sufletul. Asta sa fie spiritul Craciunului? Eu nu cred in ruptul capului. In definitiv, micul Iisus nu s-a nascut la mall sau la hipermarket, ci, asa cum spune un superb colind, intr-o iesle saraca. Si la el n-au venit politicieni cu trei portocale, o ciocolata si vorbe fara continut, ci magii, cu smirna si tamaie.