Soluții de criză

Păi, toată lumea are soluții! De la parlamentarul care a tăcut ca o lebădă, pe bani mulți, vreme de două-trei legislaturi până la biataŢață Frosa din Cucuieții din Deal, de la liderul sindical cu avere de câteva milioane de euro până la șomerul care nu are nici după ce bea apă, de la pensionarul cu 20.000 de lei pe lună la cel cu 300 de lei, de la școlarul care chiulește de la cursuri până la bugetarul care-și petrece orele de lucru socializând la cafele, primind „atenții” și înjurând pe forumuri de internet, toți știu ce-i de făcut pentru a ieși din criză. Și sunt încurajați să se exprime, îndeosebi de tot soiul de fătuci angajate la televiziuni pe post de purtătoare de microfoane, care întreabă extrem de inteligent în stânga și-n dreapta: „Dumneavoastră ce credeți că este de făcut pentru ieșirea României din criză? Ce soluții aveți?”. Firește, prin „ieșirea României din criză” și purtătoarele de microfon, și imensa majoritate a celor intervievați înțeleg „să nu se taie din salariile bugetarilor, din pensii și din indemnizații”.
Cum scriam, soluțiile abundă. „Să-mi dea mie un batalion de elită – se stropșește un fost ofițer – și să încep să strâng eu în toate județele taxele și impozitele!”. „Când vor vedea ce pățesc cei dintr-un județ, celelalte se vor preda singure”, amenință el marțial, de parcă ar fi Napoleon, înainte de bătălia de la Austerlitz. „Să nu mai stea parlamentarii la hotel!”, propune un miner. „Să-și plătească singuri telefoanele, să rămână fără consilieri, să li se taie fondurile de protocol și pe urmă să plece!”, solicită, cu hotărâre, un cetățean ce se recomandă electromecanic. „Să-i lase în pace pe bugetari, să-i ardă pe privați! Ãștia nu declară corect nici profiturile, nici salariile! Acolo e evaziunea!”, strigă o femeie. Un instalator știe și el cum se combate criza: „Nu vrem pomană, vrem ca miniștrii să-și vândă averile, apoi să rămână în țară și să trăiască și ei cu 600 de lei pe lună!”. În paranteză fie zis, trebuie remarcată cruzimea acestei „soluții”: dacă miniștrii își „vând averile”, le rămân mulți, foarte mulți bani, așa încât chinul imaginat probabil de autorul propunerii este să li se interzică, eventual prin lege, să se folosească de mai mult de 600 de lei lunar din aceștia… S-au mai avansat și alte soluții din acestea, foarte aplicate, precum: să se limiteze produsele ce pot fi cumpărate de o persoană în magazinele duty-free, miniștrii și parlamentarii să meargă câte patru într-un autoturism, să se plafoneze salariile bugetare la 2.000 de lei și ce este sub 2.001 lei să nu se taie, și să li se confiște averile demnitarilor și aceștia să fie apoi trimiși în șomaj, să se desființeze Parlamentul cu totul, să se mute toate ministerele într-o singură clădire, de pildă în Palatul Victoria, iar cele astfel golite să fie închiriate la privați, care să fie obligați să plătească maximum de chirie, să se majoreze taxele și impozitele numai la firmele particulare ș.a.m.d. Și, finit coronat opus, un postac de pe forum a venit, la adăpostul anonimatului, cu soluția finală: „Execuția publică a tuturor politicienilor și familiilor acestora!”.
Nu vreau să fiu înțeles greșit: nu încerc să minimalizez, să duc în derizoriu nici criza, nici protestele sindicale, nici nemulțumirea populației. Dimpotrivă, cred că televiziunile care marșează pe asemenea „subiecte” sunt cele ce tratează situația la modul derizoriu. Iar cei ce se bagă sau sunt băgați în seamă cu asemenea „soluții” nu rezolvă nimic. Doar se fac de râs.