Sistemul nu se susține

Potrivit datelor statistice, anul trecut s-au pensionat anticipat 121.200 de români, inclusiv cei cu pensii anticipate parțiale. Anul acesta, doar în primul trimestru numărul celor care s-au pensionat anticipat a fost mai mare decât cel din întreg anul trecut: 129.400 de persoane. În lunile care au urmat primului trimestru, respectiv aprilie și mai, s-a întregistrat o adevărată explozie a depunerii de dosare pentru pensionare anticipată. În multe județe, numărul acestor dosare este și de două-trei ori mai mare decît în lunile precedente. Explicația? „Amenințarea” că pensionarea anticipată va fi blocată de la 1 iunie 2010 până  la 1 ianuarie 2011, dată la care ar urma să intre în vigoare noua lege a pensiilor, care „penalizează” mai aspru acest tip de pensionare. Altfel spus, celor care se vor pensiona anticipat de la 1 ianuarie anul viitor li se va reține mai mult din pensie decât în prezent. În plus, urmează să crească și vârsta-standard de pensionare, și durata stagiului complet de cotizare.
Ceea ce se întâmplă acum, cu această avalanșă a cererilor de pensionare anticipată, este consecința unei politici începute în 1990, când, dintr-un populism iresponsabil, FSN a deschis această cutie a Pandorrei, cu un singur scop: să obțină voturi. Politica aceasta a fost continuată cu entuziasm de guvernările ulterioare, cu același scop și, în plus, după un calcul înspăimântător de primitiv: cum economia se privatiza după metoda „japcă și șpagă”, iar multe fabrici erau „măritate” doar pentru a le fi golite depozitele și halele, înainte de a fi tăiate și vândute drept fier vechi, pensionarea în masă masca, de fapt, șomajul. „Orice pensionar în plus, egal un șomer în minus!” – asta a fost, cu siguranță, în capetele luminate care au pus în operă acest sistem. În plus, oameni bine orientați din instituțiile statului au ieșit la pensie nu doar cu 5 ani mai devreme, ci cu 10-15! Iar unii dintre ei – ca și dintre ci angajați în fabrici și uzine – au fost și mai șmecheri: au aranjat să fie disponibilizați după diverse ordonanțe, și-au încasat salariile compensatorii, apoi s-au angajat din nou și s-au pensionat. Unii anticipat, alții la termen. Cunosc oameni care au făcut bani buni după metoda asta. Bani care i-au ajutat să deschidă afaceri. Afaceri în care au demonstrat că pot munci, chiar mai mult decât la stat, deci n-ar fi trebuit scoși la pensie.
Așa s-a ajuns ca numărul pensionarilor să-l depășească simțitor pe cei a salariaților. Actualmente în România sunt peste 5,5 milioane de pensionari și vreo 4,5 milioane de angajați. Iar dintre aceștia din urmă, 1,4 milioane sunt salariați ai statului.  Și, ceea ce foarte multă lume ignoră sau nu știe, este următorul lucru: pensiile nu se plătesc din contribuțiile pe care pensionarii le-au plătit la fondul de pensii cât timp au fost salariați. Din sumele acelea au fost plătiți pensionarii de atunci. Pensiile de acum se plătesc din sumele percepute celor ce lucrează în prezent. Or, este evident că banii colectați astfel nu ajung și nu vor ajunge, din moment ce numărul pensionarilor se mărește, iar cel al angajaților se micșorează. Ne place, nu ne place, ăsta e adevărul.