Și-n căruță, și în teleguță

Zarvă mare în instituțiile deconcentrate, adică a acelor servicii publice reprezentând ministerele în fiecare județ! Zarvă nu de azi-de ieri, ci de vreun an, de când ministerele, în subordinea cărora se află aceste structuri, au decis înlocuirea majorității directorilor și directorilor adjuncți de-acolo. Mai întâi a sărit ca ars PNL, reclamând că ordonanța cu pricina e „abuzivă”, o „acțiune politică” pe care o va ataca în instanță, din cauză că ar fi „împotriva interesului public și a cetățeanului” . PSD a tăcut mâlc atunci, fiindcă era la guvernare, fusese coautor al ordonanței de schimbare și o instrumenta. Însă, după ce a părăsit Guvernul, și acest partid a început să țipe ca din gură de șarpe:  „epurare politică!”, „oamenii noștri sunt hăituiți!”, „se adâncesc inegalitățile dintre conducătorii instituțiilor deconcentrate și ceilalți funcționari publici”, „se dorește schimbarea acestor conducători pe criterii exclusiv politice”, „se aduce atingere gravă principiului accesului în condiții egale la funcții publice” ș.a.m.d. Cele două partide au atacat pe tema asta și la Curtea Constituțională, au sesizat și Avocatul Poporului și au amenințat că vor merge cu jalba-n proțap și la Comisia Europeană, și la Palamentul European, și – mai știi – la ONU, la NATO, la OPEC, poate și la Vatican ori în fața cine știe cărei entități extraterestre. Spun ba că nu e bine ca șefii deconcentratelor să fie funcționari publici, ba că e neapărat nevoie să fie astfel. Cineva chiar glumea că, probabil, susținerile astea contradictorii sunt în funcție de anotimp, de prognoza meteo sau de programul televiziunilor de știri… 
Când s-a constatat că schimbările la deconcentrate nu-s vorbe în vânt, ci chiar au loc, s-a întâmplat un fenomen curios: cei mai mulți dintre șefii și subșefii vizați (îndeosebi cei puși de PSD, fiindcă mulți liberali se cam evaporaseră din acele funcții, după piederea Executivului ) au intrat subit în lungi concedii medicale. Parcă la comandă! Se vede treaba că sunt atât de îndrăgostiți de funcțiile acelea, încât perspectiva de a le pierde i-a îmbolnăvit grav! Sute, mii
de-odată, au căzut la pat, cu diagnostice dintre cele mai diverse! Din păcate, nimeni dintre autoritățile cu atribuții în domeniu, cum ar veni, nu s-a obosit să investigheze mai îndeaproape această „îmbolnăvire” în masă și, totodată, selectivă, din moment ce i-a lovit doar pe cei ce urmau a fi schimbați din funcții publice.
Deși „betegi” copți, unii dintre cei vizați – alături de alții, care măcar au avut bunul simț să nu joace adaptarea mioritică a piesei „Bolnavul închipuit” – au găsit, totuși, putere să dea statul în judecată. Au obținut, astfel, o nouă amânare, până la soluționarea proceselor. Treabă anevoioasă, în destule cazuri. Așa se face că în destule instituții publice sunt două rânduri de șefi. Unii care stau mai mult pe-acasă sau vin la birou să facă act de prezență și să se conformeze acelui „hai să ne haidem” strămoșesc și unii, puși mai recent în funcții, care asigură, îndeobște, conducerea, dar nu prea știu nici ei ce le rezervă viitorul.
Ambele categorii iau leafă, firește. Numai că cazul primilor, s-a modificat o cunoscută zicală, după cum urmează: „Noi ne facem că muncim, ei ne plătesc”.
Știți ce-i realmente scandalizant? Că tocmai aceia care țipă că schimbarea conducerilor de la deconcentrate se face „pe criterii politice” au pus șefi după exact aceleași criterii! Pesediștii au și scăpat porumbelul, când s-au plâns că „oamenii lor” sunt pe făraș. Nu „interesul public și al cetățeanului” mână în luptă acum cele două partide, ci dorința de a fi și-n căruță și în teleguță. Sau, dacă preferați, cu partea dorsală în două luntri: și  în opoziție (în Parlament și la televizor), și la guvernare (prin „oamenii lor” la conducerea instituțiilor deconcentrate, care țin de Guvern). Ce reproșează azi altora au făcut ei ieri! Atunci era curat constituțional, acum e abuz! Dacă asta nu-i demagogie, nu știu ce e!