Se reascut cuțitele în PSD (III)

Mesajul dat de Adrian Năstase, din care am citat ieri, pleacă de la constatări exacte: că dintr-un partid câștigător, PSD s-a transformat
într-unul de rangul al doilea, perdant chiar atunci când intră în coaliții; că s-a destructurat, este dezorganizat, are zone unde nu prea mai contează; că există în interior prea multe „centre de comandă”, care generează incapacități, neputințe, care nu construiesc proiecte și nu se pot uni pentru atingerea unui scop.  Fostul premier prezintă, însă lucrurile acestea ca și când ar fi de dată recentă, omițând să spună că și domnia sa a avut o contribuție la această stare în care a ajuns partidul pe care și d-sa l-a condus. Și Adrian Năstase a pierdut în fața lui Traian Băsescu, nu doar Mircea Geoană. Declinul PSD n-a început acum, ci pe vremea când îl avea președinte pe actualul agent constatator. „Baronii locali” atunci au înflorit, la fel ca și corupția și abuzurile patronate politic. Atunci, în timp scurt, s-au făcut averi uriașe, curat social-democrate.
Pozând, însă, în analist curat ca lacrima și plin de bune intenții, chemând – deocamdată pe blog – la o competiție de idei, să-i spun așa, privitoare la ce-i de făcut „pe termen scurt, mediu și lung” pentru ca PSD să iasă din fundătura unde s-a băgat, dl. Năstase își joacă, de fapt, cartea revenirii în prim-plan, după o lungă și – probabil – chinuitoare perioadă în care a fost silit să stea în umbră și apoi în penumbră, după pierderea alegerilor din 2004 și după scandalul Zambaccian. Și își joacă aceasta carte inclusiv lansând momeala cooptării unora dintre participanții la amintita competiție în „echipa ce poate decide viitorul stângii românești”.
Practic, dl. Năstase anunță începerea bătăliei pentru schimbarea actualei conduceri a partidului. O schimbare pentru care se pronunță mai mulți, fiindcă îndeobște, în politică, este ca într-un grup de prădători: atunci când conducătorul dă semne de slăbiciune, când începe să rateze prada, ceilalți se năpustesc asupra sa. Nu-i vorbă, și prestația lui Mircea Geoană, cel puțin în ultima parte a campaniei electorale, a fost lamentabilă și l-a făcut să piardă pe mâna sa, nu pe a PSD, nici pe-a aliaților. Iată, de pildă un reprezentant al „grupului de la Cluj”, Vasile Dâncu este net: „Mircea Geoană i-a adus înapoi în PSD pe toți bolșevicii și securiștii”; „Geoană s-a lăsat învins de cei care spun că banul e important, nu ideologia”; „PSD trebuie restructurat, are nevoie de o imagine mai bună, de figuri credibile, trebuie înnoit mesajul, trebuie înnoiți oamenii care ies în față”; „dacă PSD nu începe să se curețe, în această legislatură, se va naște un alt partid de stânga”.
O voce mult mai importantă este aceea a lui Ion Iliescu, liderul spiritual, cum ar veni, al social-democraților.
Acesta a cerut, cu o formulare în care se vădește nemulțumirea, „o analiză serioasă a ultimilor cinci ani, de când PSD se află în opoziție permanentă, cu excepția perioadei de câteva luni de după ultimele alegeri parlamentare”, adică, practic, o analiză a mandatului lui Mircea Geoană, care n-a fost în stare să câștige nimic în cinci ani. Și a opinat că este nevoie ca în fruntea partidului să fie „o echipă de oameni pregătiți, cu autoritate morală și profesională”. Destul de transparent, nu?
Vor avea Mircea Geoană și cei din jurul său (adică aceia care nu-l părăsesc la eșec, devenindu-i, în tradiția politicianistă, din apropiați – adversari) capacitatea și argumentele să reziste asalturilor care vor să-i doboare? Dacă va fi la fel de „iscusit” cum a fost în ultima săptămână de campanie electorală, când, practic, s-a bătut singur, dl. Geoană nu are nici o șansă. Chiar dacă, de pildă, Viorel Hrebenciuc și Marian Vanghelie (să dau doar aceste exemple notorii) îi vor rămâne alături. Oricum, va fi o luptă ce se anunță înverșunată. Pentru cine mai e interesat de așa ceva…