Se reascut cuțitele în PSD (I)

Era inevitabil. De fapt, în fiecare partid, și de la noi și de aiurea, există oameni și grupuri, la diferite niveluri, care își dispută – mai mult sau mai puțin la vedere –  funcții, influență, dobândirea controlului asupra deciziilor, acces la resurse…  Dar la noi, în România ultimilor ani cel puțin, PSD a fost partidul care s-a impus ori a fost adus în atenția publică drept campionul, să zic așa, al unor asemenea lupte. Iar când scriu că „a fost adus” într-o astfel de postură mă refer nu doar la adversarii politici, nu doar la unii comentatori, mai mult sau mai puțin dependenți de anumite interese, ci și la persoane din PSD, la participanți la aceste lupte interne.  
Nu mai reiau toată argumentația în sprijinul aserțiunii de mai sus, ea este îndeobște cunoscută celor interesați, cât de cât, de politică. Nu se putea ca un partid ce a consacrat sintagme precum „privatizare prin japcă și șpagă”, „baroni locali”, „sistem clientelar”, „capitalism de cumetrie”, „vanghelioane”, „mătuși donatoare” ș.a., toate având legătură cu banii și puterea de decizie, să nu fie măcinat de permanente lupte pentru locurile din față, acolo de unde se pot dirija lucrurile și se poate ajunge mai lesne și mai în siguranță la „prăjitură”.
În campania electorală pentru prezidențiale, s-au mai ogoit luptele din tabăra social-democrată. Sau cel puțin li s-a pus surdină. Că n-au contenit o dovedește, de pildă, faptul că în liniile adverse a ajuns,
astă-toamnă, un filmuleț cu Mircea Geoană într-o ipostază deloc avantajoasă, să zic așa. Sau că acesta n-a fost împiedicat (sau, mai știi, o fi fost chiar încurajat) să meargă acasă la unul dintre „moguli”, cu doar o zi înainte de confruntarea finală, oferindu-i astfel contracandidatului său încă o ocazie, nesperată, de a-l face praf…
După pierderea alegerilor, grupările social-democrate s-au trezit la viață și au reînceput să forfotească. Grupul de la Cluj, Miron Mitrea (care promitea încă de prin vară că îi va rupe beregata lui Mircea Geoană), unii dintre liderii de organizații locale (celebrul Oprișan, de exemplu) ridică vocile împotriva celor din preajma perdantului lider al partidului, îndeosebi contra „maeștrilor de ceremonii și combinații” Hrebenciuc și Vanghelie. Acestora li s-a alăturat, firește într-un mod mai subtil, Adrian Năstase, care vede răsărind iarăși soarele șansei pe strada Zambaccian.

(urmare în numărul viitor)