Săracii bugetari bogați

Anul acesta se poate spune că a fost anul protestelor celor angajați în sectorul bugetar, afectați și de disponibilizări (e drept, într-o mult mai mică proporție decât se anunțase), și de scăderile salariale (care, în unele cazuri, au depășit și cu 15 puncte procentuale cele 25%  oficiale, lucru de-a dreptul dramatic atunci când vorbim de salarii de 700-800 de lei). Asta, după ce anul trecut a fost unul al nenorocirii pentru salariații firmelor particulare, care s-au trezit în proporție mult mai mare fără slujbe sau cu salariile micșorate zdravăn, cu întârzieri la plată ș.a.m.d. Numai că anul trecut nebugetarii, să le spun așa, n-au făcut mitinguri, nici greve și nici nu le-au reproșat bugetarilor că nu-i susțin, cum au făcut aceștia din urmă. 
Există, însă, pe lângă bugetari care strigă la mitinguri, aruncă ouă, dansează „dansul pinguinului” și apoi merg la bere, pe lângă lideri sindicali extrem de vocali, și la portavoce, și la microfon, pe lângă oameni respectabili cărora, realmente, nu le ajung salariile nici pentru mâncare și se gândesc la o slujbă de spălător de mașini în străinătate ca la o mare șansă… există, cum spuneam, și bugetari mai… cum să le zic, mai tăcuți, care n-au a se plânge… Sau, dacă mai șușotesc pe la colțuri, e doar așa, să nu facă notă discordantă cu ceilalți, să nu bată la ochi. De pildă, citeam ieri că cel puțin 5% dintre cei aflați în topul Forbes al primilor 500 de milionari români sunt (și) bugetari. Firește, milioanele nu le-au făcut din salarii, că n-aveau cum: chiar și un salariu de ministru ori o indemnizație de parlamentar, cu toate adaosurile aferente, sunt insignifiante pentru a strânge asemenea averi. Dar o funcție cât mai înaltă în sistem ajută. Ajută mult, în destule cazuri. Evident, milionarii aceștia susțin că au intrat în slujba statului numai și numai din dragoste de țară și popor, din dorința fierbinte de a face totul, vorba cuiva, pentru ca în țară să fie bine și tot românul să prospere… Dar bunăstarea asta este precum definiția șampaniei pe vremea Odiosului: băutura pe care o bea poporul prin reprezentanții săi. Asta așa, ca o paranteză. Unii dintre cei de mai sus aduc și o completare interesantă: că au ocupat funcțiile în încercarea de a deveni ei soluția anticorupție! Cum ar veni, au ocupat locurile pentru ca nu cumva să le ocupe unii corupți sau coruptibili. Pe când așa, „dacă ai banii tăi, nu mai ești tentat de banii statului”. Hmmm…  Zău? Dar de bani făcuți grație poziției în stat, influenței de care se bucură?
Altă categorie de bugetari mai tăcuți sunt cei care nu figurează în top 500, dar au reușit, din niște biete lefuri de la stat, să agonisească vile plus apartamente, plus case de vacanță, plus mașini de lux, plus terenuri, plus niște conturi bine garnisite. Evident, și ei jură că nu sunt animați decât de dorința de a sluji țara și poporul…