Rușinea

„Mi-e rușine că trăiesc în România!”, a grăit deunăzi un „biznismen” dâmbovițean, care se lăuda și era lăudat că „investește în fotbal”, la o cunoscută echipă din Capitală. Asta, cu „investitorul” sau „finanțatorul” (cum e la modă să se zică) a durat până când s-a supărat amarnic că un „angajat” (întâmplător, un fost fotbalist de echipă națională) și-a permis să-i spună că nu e tocmai în regulă să strige în gura mare către ziariști că portarul respectivei echipe de fotbal este un – pardon de expresii – „pișat” și „gunoi” .
De ce oare i-o fi rușine acestui ins că trăiește în România? Păi, unde, oare, ar mai fi putut el deveni „vedetă” de mucava, din cele care apar la televizor de zeci de ori mai des decât președintele țării? Unde ar mai putea bălăcări cu atâta lejeritate la ore de vârf de audiență? Unde ar fi putut parveni în așa măsură, plecând de la zidărie și bișniță cu bilete de film, trecând prin negustoria cu blugi turcești și cu alcool, pentru a deveni măreț investitor imobiliar, antreprenor de frunte, fălos patron de restaurant pe care l-a botezat cu numele său și de „n”-șpe alte firme? Unde ar fi putut face un ins ca el atâția bani încât să figureze printre cei mai bogați din țară? Unde, dacă nu în România, ar fi pus mâna pe contracte atât de barosane cu statul, ba la imobile ale Ministerului de Interne,  ba la Opera Națională, ba la Muzeul Național de Istorie, ba la Opera din Cluj, ba la Muzeul Ţăranului Român? În România, nu în altă parte, meritele acestea la „dezvoltarea culturii” (și, spun gurile rele, sponsorizările către PSD-ul aflat atunci la putere ) au primit înalta recunoaștere a președintelui numit Ion Iliescu, acesta decorându-l cu Ordinul „Meritul Cultural” în grad de ofițer și primindu-l în delegațiile oficiale pe care le efectua în străinătate… Ba l-a decorat și un Înalt Preasfințit!
Unde în altă parte și-ar fi putut etala și ceasurile  „care valorează și 45.000 de euro sau chiar mai mult” (cum s-a lăudat, umflându-și obrajii) și mașinile de lux, și agramatismele, și logica-i fracturată? Unde ar fi fost intervievat de ziariști sportivi, ba chiar invitat la talk-show-uri televizate și ascultat cu evlavie în timp ce debita tot soiul de prostii, de care s-ar fi rușinat și Gâgă? De pildă, sfaturile „tactice” date antrenorilor, teama de „emenangită” sau dezvăluirea că între trei persoane „este un tandem excelent”. Ori explicația că antrenorul „a intrat deja în eforia meciului”, bucuria că „o echipă din Balcani  (Șahtior Donețk, din Ucraina – n.m.) a câștigat Cupa UEFA”, sau faptul că a mulțumit „anticipat” cuiva pentru „cele declarate mai devreme”…
I-e rușine ex-„finanțatorului” că trăiește în România? Păi, la câți bani a făcut aici poate să se stabilească în orice alt loc de pe glob! … cel puțin până când se supără și pe locul ăla. Dar cu rușinea noastră că suntem compatrioții acestui gen de indivizi cum rămâne?