Românii toleranți? Hmmm…

Nu știu cum mai este acum la școală, dar mie, când eram elev, mi se împuia capul cu vorbe despre cât de bun și de tolerant e românul și că a fost așa încă de pe vremea lui Burebista. Citesc și acum diverse articole, ascult opinii, comentarii care ridică în slăvi asemenea virtuți. De altfel, autori îndeobște cunoscuți , de pildă Simion Mehedinți și Emil Cioran, fie notau că „sentimentul de toleranță a existat la noi într-o măsură excepțională” și descriau cu exaltare românul drept „omul cel mai tolerant din Europa”, fie deplângeau faptul că suntem „un popor prea bun, prea cumsecade”. 
Așa să fie? Îmi amintesc rezultatul unui sondaj de opinie în care 91% dintre cei chestionați se pronunțau pentru reintroducerea pedepsei cu moartea. Și, din ce în ce mai pregnant, în viața de zi cu zi întâlnesc cu mult mai multe exemple de intoleranță decât de toleranță. Și la emisiunile televizate, cele cu moderatori și invitați, unde toți vorbesc și nimeni nu ascultă și, inevitabil, se ajunge, în scurtă vreme, la scandal, la răutăți și intoleranță. Și în trafic, unde foarte mulți șoferi au impresia că sunt stăpânii străzilor, neîngăduitori cu toți ceilalți, fie ei pietoni sau alți șoferi. Și manifestări de xenofobie, chiar duse la extrem, și atitudini rasiste…
Cunosc, de pildă, o persoană, un intelectual care altfel se pretinde tolerant nevoie mare și, în discuții, pledează mereu pentru înțelegere, pentru îngăduință față de ceilalți. Când, însă, lângă el s-a mutat o familie de rromi, a fost foarte deranjat, chiar dacă aceia se comportau civilizat, chiar dacă aveau o fată studentă, chiar dacă munceau cinstit. A început să le caute nod în papură și să se plângă cunoscuților, având grijă să precizeze de fiecare dată: „Dom’le, să nu mă înțelegeți greșit, n-am nimic cu etnia rromă, dar totuși…” și-așa mai departe.
Chiar și între oamenii ce apar drept toleranți există nu puțini care, în realitate, nu sunt decât indiferenți, nepăsători. Lasă de la ei, cum se zice, să nu aibă probleme, să nu-și complice viața, să nu cumva să suporte cine știe ce consecințe. Nu mă exclud de aici, că și eu mi-am surprins atitudini intolerante, ca și momente de indiferență când n-ar fi trebuit să le am.  
Popor tolerant? Hmmm… Mie mi se pare că trăim cu tot mai multă înverșunare.