„Reforme”

„Ce bine au să meargă trebile-n pădure/ Pe împăratul tigru când îl vom răsturna/ Și noi vom guverna”, îi spune ursul unei vulpi, într-o cunoscută (sper) fabulă de Grigore Alexandrescu. „Și-n ce o să stea oare/ Binele acesta mare?”, întreabă coana vulpe, făcând pe naiva. „În toate”, răspunde ursul, „mai ales în dreptate: abuzul, tâlhăria avem să le stârpim/ Și legea criminală s-o îmbunătățim”. Cum adică? Păi, foarte simplu! Dacă „… pe vinovați tigrul întâi îi judeca/ Ș-apoi îi sugruma”, reforma justiției pădurene va fi după cum urmează: „Noi o să-i sugrumăm/ Și-apoi să-i judecăm”.
Că fabula nu și-a pierdut actualitatea o demonstrează cu asupră de măsură ceea ce se întâmplă de douăzeci de ani (fiindcă de vremurile de dinainte nu cred că mai are rost să discutăm în acest context) în guvernările mioritice. Și nu mă refer doar la tactica primitivă de a promite
câte-n lună și-n stele în campaniile electorale, pornind de la „ce se cere”, „ce vrea nația” și continuând cu tot soiul de generalități gen „vom încuraja aia”, „vom sprijini cealaltă”, „lumea o va duce bine”, „vom face și vom drege” și alte bazaconii aruncate la derută ori doar așa, să fie masa bogată.
Mă refer și la obiceiul transpartinic, să-i spun așa, al multor politicieni ajunși la guvernare, de a considera că tot ce s-a făcut înaintea lor a fost rău și e musai să fie schimbat. Altfel spus, că predecesorii lor au fost toți proști făcuți grămadă, nepricepuți și cu alte interese decât buna guvernare, iar ei, nou-veniții, sunt singurii deștepți și dedicați binelui public. De-aici puzderia de schimbări în, practic, toate domeniile: învățământ, sănătate, justiție, administrație publică, finanțe etc. Cred că suntem țara cu cele mai multe „reforme” de pe glob! Nici nu se înscăunează bine un Guvern, un ministru, un for legislativ, că se și pornește avalanșa: proiecte de legi, ordonanțe, ordonanțe de urgență, hotărâri de guvern, ordine și dispoziții de ministru… Se fac schimbări, apoi, modificări ale schimbărilor, pe urmă schimbări ale modificării schimbărilor, se încearcă explicații, se lansează acuzații, se reacționează la acuzații, se dau replici la reacții și-așa mai departe, până când toți amețesc și nici unul nu mai pare a-și aduce aminte despre ce e vorba de fapt.
Mai rea este situația celor puși să aplice haloimăsul ăsta. Ajung nu rareori să nu mai știe ce trebuie să facă. S-o fi schimbat legea/ordonanța/ hotărârea/norma de aplicare X sau e în vigoare tot cea de ieri? Ce să le spună contribuabililor și solicitanților de acte sau informații, pentru a ști dacă nu cumva de ieri până azi au intrat în ilegalitate? Și, firește, cel mai mult au de suferit aceștia din urmă, că în capetele lor se sparg toate oalele și ei sunt cei puși la plată și trași la răspundere pentru toate tarele acestui sistem instabil, croit parcă dinadins pentru ca simplul cetățean să simtă permanent că îi fuge pământul de sub picioare.