Redivivus!

Credeati ca am scapat, in fine, de Ion Iliescu? Nu ma refer, fereasca sfantul, la disparitia sa fizica dintre noi, cum o doreste un coleg mai belicos, ci la disparitia sa din prim-planul vietii publice. Credeati ca-l va rabda inima sa se impace cu gandul a doua pierderi atat de mari ca presedintia tarii si-a PSD? Credeati ca se va multumi sa se plimbe prin parc, de mana cu doamna Nina, sa chibiteze la sah in Cismigiu, sa priveasca telejurnalele, sa citeasca politica in ziare si sa ridice constiincios mana in sedintele parlamentare? Ei, daca asa parere aveati despre dl. Iliescu, v-ati inselat amarnic! Nu e domnia sa omul care sa indure asemenea afront precum tradarea „copiilor” sai din PSD nici nu suporta neimplicarea, inactivitatea politica, viata de pensionar, fie si pensionar de lux. Luptator experimentat, cu atatea decenii de activism in spate, el si-a pregatit, insa, cu atentie riposta si tactic, si strategic.
Fireste, a rabufnit la congresul PSD unde aranjamentele de culise ale „prostanacului” si-ale tradatorilor l-au doborat. Dar si-a luat repede seama si s-a retras strategic la un institut de studii pesediste. Prima interventie memorabila a avut-o dupa cateva lungi luni de tacere, prin iulie, cand cu valul al doilea de inundatii. Atunci atitudinea sa a fost aceea a unuia care a detinut functia suprema in stat, a unui politician versat, spunand in cateva minute mai mult si mai percutant decat au facut-o Geoana si-ai lui in jumatate de an. Atunci a aratat ca, de fapt, adevaratul lider al opozitiei este el si nimeni altcineva. Si, atentie: a facut precizarea foarte ferma ca nu vorbeste in numele PSD si nici in calitate de membru al acestui partid! Pe urma, iarasi tacere, punctata de vreo doua, daca bine imi amintesc, de scurte declaratii prin care s-a mai distantat nitel de „tradatorii” din PSD si l-a urecheat pe Geoana.
Acum, a doua iesire spectaculoasa in public. Inainte de asta, insa, o rafuiala intr-o sedinta a grupului parlamentar din Senat al PSD. A doua zi, ziarele au relatat ca Iliescu s-a exprimat foarte dur, catalogandu-i pe actualii fruntasi pesedisti drept niste talhari care au distrus partidul. Ulterior, intrebat daca chiar asa a zis, ex-prezidentul a dat-o la intors in stilu-i caracteristic: „O metafora pe care o folosesti intr-un cerc inchis e altceva”. Si-a uzat de prilej pentru a acuza de-a valma, presa care „face un mare deserviciu democratiei” atunci cand, chipurile, apeleaza la „formule subterane, obscure”, precum si „naravurile regretabile ale unor oameni de-ai nostri care vand informatii deformate”. Zi-i Iliescu si pace!
Ei, ieri, a fost, cum spuneam, spectacol, la lansarea op-ului iliescian „Viata politica intre violenta si dialog”. S-a demonstrat, desi nu mai era nevoie, ca autorul cartii e incapabil sa se schimbe si sa recunoasca, de pilda, marile greseli pe care le-a comis la mineriadele din ’90 si la cea din ’91 (manifestantii pentru democratie au ramas pentru el tot niste „golani” care „au ocupat samavolnic Piata Universitatii”). Dar surpriza a fost reconcilierea dintre doi parteneri care au devenit adversari acum mai mult de 14 ani, cand minerii au pus un umar serios la daramarea guvernului de atunci: Ion Iliescu si Petre Roman. Ambii deveniti, din oameni de succes, niste perdanti. Primul, cum spuneam, in fata lui Geoana, iar al doilea in fata lui Basescu. Acum doua nefericiri au anuntat ca se unesc intr-un „pol social”. Si, daca la revolutie, aceiasi doi clamau ca FSN nu se va transforma in partid si nu va participa la alegeri, acum au invatat sa fie mai prudenti: cica nu e obligatoriu ca nenascutul pol sa devina partid. Om trai si-om vedea. Cert este ca aceasta miscare infierbanta si mai mult capetele politicienilor, ocupati nu sa actioneze spre binele romanilor si Romaniei, ci sa traga sfori si sa faca scandal.