Răzbunarea trecutelor guvernări

Miniștrii responsabili cu ocuparea forței de muncă din Uniunea Europeană s-au reunit la Bruxelles și au cerut statelor membre adoptarea unor măsuri care să evite pensionările anticipate. Asta, după ce au anunțat că există riscul ca numărul șomerilor din UE să crească cu 6 milioane până la finele acestui an. Poate părea paradoxal, însă nu este deloc. Comisarul european pentru afaceri sociale a explicat că pensionarea anticipată nu reprezintă decât o soluție de moment și parțială a problemei șomajului, însă pe termen lung are consecințe nefaste asupra finanțării sistemelor de pensii.
Câtă diferență față de abordările populiste din România, începând cu anii ’90, până de curând! La noi, nu cu multă vreme după decembrie ’89,
s-a deschis robinetul pensionărilor, că onor conducătorii de atunci ai țării aveau nevoie de voturi și asta li s-a părut cea mai lesnicioasă cale de-a le obține. Plus că pensionând la foc automat, s-a evitat creșterea și mai mult a ratei șomajului (fenomen care a însoțit dezindustrializarea și distrugerea agriculturii). Orice pensionar în plus e un șomer în minus – ăsta a fost unul dintre „principiile” după care s-au ghidat puternicii vremii. Iar acest mod de-a gândi și de a guverna se răzbună acum. Ca și – în general – faptul că statul român a cheltuit în fiecare an din ultimii zece mai mulți bani decât a avut la dispoziție. Este ca într-o firmă: când te întinzi mai mult decât ți-e plapuma, riști să dai faliment.
S-au pensionat – în diverse forme, de la cea cu stagiu complet, la cele anticipate și de boală – mulți, foarte mulți oameni în putere, care mai puteau munci ani buni. Dovadă că destui s-au pensionat, dar continuă să și lucreze, bine-mersi, fie în țară, fie în străinătate. Numai în 2008 și în primele trei trimestre ale anului trecut, de pildă,
s-au pensionat aproximativ 550.000 de români, dintre care doar 8.796, adică 1,6% (după statisticile Ministerului Muncii) au întrunit și condiția de limită de vârstă, și pe aceea de cotizare completă.  Au fost nu mai puțin de 151.000 de pensionări pe caz de boală, restul fiind fără îndeplinirea unuia dintre criteriile de mai sus. Iar în acest an, după anunțul neinspirat – de la începutul primăverii, dacă nu mă înșel – al autorităților că pensionările anticipate se vor sista, a urmat ce era de așteptat: o avalanșă de asemenea pensionări.  Iar dacă ținem cont că vreme de un deceniu (până de curând), o lege care și-a propus să reglementeze pensia în funcție de contribuția la sistemul de asigurări sociale a fost, imediat după apariție, „acompaniată”  de alte câteva care au instituit mult-hulitele pensii speciale pentru unii dintre bugetarii ce strigă pe toate drumurile că sunt săraci lipiți (nu vorbesc aici de cei care chiar au salarii de mizerie), se înțelege, sper, de ce acum fondul de pensii are un deficit uriaș. Nu mai vreau să discut și despre scandaloasa decizie a Curți Constituționale, care a conservat pensiile speciale ale magistraților, ale celor din serviciile secrete, dar a dat verde anulării celorlalte, consfințind existența în continuare a două categorii de pensionari. Nu discut, fiindcă nu vreau să mă enervez iarăși degeaba.