Putere cu orice pret

Disensiunile dintre pedisti si liberali, evidente acum chiar si pentru un neofit al politichiei de margaritar din mocirla damboviteana, nu fac decat sa confirme ceea ce presa a observat de mai multe luni: ca Alianta D.A., constituita cu scopul de a castiga alegerile, nu are un viitor prea indelungat. Si chiar daca actuala coalitie guvernamentala va mai rezista, sa zicem, inca un an-doi in formula de azi, nu va fi nici pe departe un semn de soliditate, de lucru eficient in echipa, de slujire a cu dedicatiune, sa zic asa, a romanilor, a intereselor nationale. Nu, va fi un razboi din ce in ce mai aprig si din ce in ce mai putin mascat prin declaratii menite sa arunce praf in ochii populatiei. Dominanta acestei guvernari este aceea ca dupa ce (in proportie covarsitoare gratie victoriei lui Basescu in fata lui Nastase) UDMR si umanisto-conservatorii lui Voiculescu au tradat intelegerea cu PSD, care le daduse si lor, patru ani, bucati din prajitura puterii, Executivul n-a prea guvernat, iar Legislativul n-a prea legiferat; mult-clamata de-pedeserizare nu prea s-a facut, coruptia, fie ea mare sau mica, s-a combatut indeobste prin declaratii in presa, iar „relaxarea fiscala” promisa s-a tradus prin marirea si inmultirea birurilor.
La instigarea Palatului Cotroceni, principala activitate a pedistilor si liberalilor, chibitati de conservatori (ca udemeristii nu-s interesati decat de autonomia lor) este sa se lupte pentru putere dupa ce au castigat puterea. Altfel spus, dupa ce au luat puterea de la PSD, acum vor sa si-o ia unii altora. Pana acum, PNL n-a reusit sa faca fata atacurilor, din doua motive. Primul – a fost atacat pe doua fronturi, de Palatul Cotroceni, si de PD. Ba chiar pe trei, daca punem la socoteala si osardia cu care unii liberali vor sa joace tontoroiul pe mormantul propriului partid, pe melodia cantata de Traian Basescu – vezi cazurile Mona Musca, Valeriu Stoica, chiar junele Boureanu, care a invatat foarte repede arta fitilismului la politicianul roman tipic. Aaaa, si sa nu-l uitam pe „Frankie” Stolojan, care isi tese panza de paianjen tot in hrubele Cotrocenilor. In al doilea rand, liberalii au incasat-o pana acum si fiindca multi dintre ei, in frunte cu Tariceanu, n-au inteles ca nu iau parte la o disputa artistocratica, dupa regulile marchizului de Qeensbury, ci la o cotonogeala de mahala, cu o singura regula: totul e permis. Si, pana sa se dezmeticeasca si sa priceapa cum sta treaba, au fost umpluti de sange.
Ce se urmareste, din cate pot sa-mi dau seama, este scoaterea PNL din ring, de sub lumina reflectoarelor, fie prin absorbirea in PD, fie prin farmitarea sa, la care lucreaza mai pe fata, mai pe dos, si cativa dintre liberalii cu greutate. Si cum poate fi ingenuncheata mai usor o ostire decat neutralizandu-i comandantul si statul major? De aceea, prima tinta este Tariceanu si principalii sai sustinatori de la varful PNL, care sunt atacati cu obstinatie si, in acelasi timp, li se cere sa nu raspunda, fiindca pun in pericol coalitia! Carevasazica, sa taca si sa incaseze, pana la disparitia partidului din prim-plan, intr-una din formele de mai sus (absorbtie sau faramitare). Si uite-asa, dupa cum au pus un umar serios la daramarea PNTCD, cei din tabara lui Basescu vor sa elimine si ultimul partid istoric de pe scena. Dupa care vor putea raporta cu mandrie: misiune indeplinita!
Este inutil, cred, sa mai spun, cum sunt privite in strainatate aceste lupte pentru putere in interiorul puterii de la Bucuresti. Pe combatanti, insa, nu-i mai intereseaza. Au trecut si de faza asta.