Presupusi vinovati

Daca, intr-un viitor apropiat, va veti gandi, in fine, sa va asigurati locuinta, gandindu-va, Doamne fereste, la inundatii, cutremure, incendii ori fiind speriati de puhoiul de infractionalitate care devasteaza Romania, s-ar putea sa fiti nevoiti sa dati piept cu o realitate de natura sa va inspaimante, cel putin la fel de tare ca motivele pentru care veti dori sa incheiati o polita de asigurare. De ce? Fiindca onor Comisia de Supraveghere a Asigurarilor a terminat de intocmit „Normele privind prevenirea si combaterea spalarii banilor si a finantarii actelor de terorism prin intermediul pietei asigurarilor”. Iar unele prevederi ale acestor norme aduc aminte de vremea Inchizitiei. Practic, statul isi reconfirma – desi, zau, chiar nu mai era nevoie – vocatia, sa-i zic asa, de a considera, din oficiu, infractor pe orice roman, mai ales pe aceia de buna credinta. Chestia este ca, o stim din experienta, de pe urma prezumtiei asteia de vinovatie au de suferit de obicei oamenii cinstiti, in timp ce adevaratii infractori scapa, daca stiu sa se „orienteze”, sa-si asigure spatele si daca au suficienti bani. Iar la rechinii acestei interminabile tranzitii, nici una nu-i problema. Pentru simplii cetateni se schimba, insa, calimera. Ei trebuie tinuti intr-o permanenta stare de tensiune, de teama, trebuie facuti sa se simta mereu amenintati de ceva, trebuie sa traiasca zi de zi, ora de ora, cu senzatia ca sunt in pericol. Asa scrie in manualul bunului manipulator ca se exercita puterea nu doar in regimurile autoritariste, dictatoriale, ci si in tari care sunt date exemple de democratie. In Statele Unite, de pilda, George W. Bush a fost si este acuzat constant de asta. Cine a vazut filmul lui Michael Moore despre Bush junior stie despre ce e vorba. La noi de ce-ar fi altfel? Mai ales ca acuma Romania a devenit „partener preferential” al SUA sau „parte din teritoriul american”, cum s-a exprimat un angajat tembel al unei televiziuni bucurestene.
Revenind la normele clocite de supraveghetorii sistemului de asigurari, cand veti da piept cu ele ati putea intra foarte lesne in atentia anchetatorilor, ca suspect de spalare de bani sau/si finantator al terorismului. Cum? Pai daca, de pilda, aveti polita de asigurare de viata la o companie, masina asigurata la alta si doriti sa va asigurati casa la a treia. Degeaba veti motiva dvs. asta prin ratiuni economice sau pe motiv ca n-ati fost bine tratat la o companie de asigurari, care v-a plimbat de la Ana la Caiafa cand v-ati lovit masina. Degeaba veti invoca libertatea de a alege un furnizor de servicii sau altul. Normele prevad ca o treaba ca asta devine automat suspecta. Alta prevedere: daca ai curajul sa intrebi agentul de asigurare despre modul in care se poate rezilia contractul, devii iarasi suspect de terorism si de spalare de bani. De altfel, normele astea transforma agentul de asigurare in informator al „organelor”. El va trebui sa raporteze Oficiului National de Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor tot ce stie despre clienti. Trebuie sa identifice, verifice, inregistreze si actualizeze cat mai multe date despre clienti, sa pastreze datele astea minimum cinci ani, sa investigheze daca nu cumva Popescu actioneaza de fapt in interesul lui Ionescu, daca Popescu figureaza pe lista persoanelor suspecte de terorism ori de finantare a acestuia, si-asa mai departe.
Ce ziceti? Eu, unul, am impresia ca baietii care si-au chinuit neuronul sa intocmeasca normele astea ori sunt niste batrani activisti scoliti pe la Moscova si Phenian, ori sunt fiii unor asemenea personaje, ori sunt niste lupi tineri, insetati de sange si dornici nevoie mare sa faca pe placul stapanilor. Sau stapanului.