Poveste de criză

În timpul marii recesiuni începute în 1929 (àpropos, aceea a durat 10 ani și nu s-a sfârșit decât atunci când amenințarea celui de-al doilea război mondial a determinat impulsionarea industriei de armament)… în timpul acelei recesiuni, așadar, adică în vremuri care seamănă, dintr-un punct de vedere, cu acelea pe care le trăim cei mai mulți dintre noi, patronul unei brutării dintr-o mică așezare americană a făcut un anunț care a fost primit cu mare neîncredere. Anume, a promis că în fiecare zi va oferi câte o pâine oricărui copil care va veni la brutărie. Cum foamea era mare, chiar și cei mai neîncrezători dintre părinții din respectiva așezare și-au trimis a doua zi odraslele, poate-poate… Drept urmare, patronul a fost întâmpinat dis-de-dimineață de vreo 20 de copii cărora le-a pus în față două coșuri cu pâine. Copiii s-au repezit, îmbrâncindu-se și certându-se, să apuce fiecare o pâine cât mai mare și mai frumoasă, după care, cu mare hărmălaie, au luat-o la goană spre casele lor. Când să ia coșurile, patronul brutăriei a observat o fetiță care așteptase până atunci într-o margine a curții, iar acum se apropia să vadă dacă mai rămăsese ceva. A găsit o pâine mică, pe care nimeni n-o dorise, a luat-o, a mulțumit și a plecat și ea.
Mișcat, dar și căzut pe gânduri, omul a copt pentru a doua zi o pâine tot așa de mică, dar în ea a pus câteva monede. Dimineața următoare a așezat pâinea aceasta deasupra celorlalte, într-unul din coșuri. Din nou copiii s-au îmbrâncit să apuce fiecare cea mai frumoasă pâine și au plecat fără un cuvânt de mulțumire. De pâinea cea mică nu s-a atins nimeni. Apoi, la fel ca în ziua precedentă, s-a apropiat fetița, a luat pâinica, a mulțumit și a plecat. Acasă, mama ei a rupt pâinea și banii s-au rostogolit pe masă. Speriate, mama și fiica s-au întors la patronul brutăriei, căruia au vrut să-i înapoieze monedele, presupunând că ajunseseră în pâine din greșeală. „Nu – a răspuns omul – eu am pus banii acolo. Când am văzut că fetița nu s-a înghesuit la fel ca ceilalți copii, ci a avut răbdare, a fost cuviincioasă, s-a mulțumit și cu puțin, ba chiar a fost singura care și-a arătat recunoștința, am hotărât s-o răsplătesc. Și s-a vădit că am avut dreptate, fiindcă pe lângă toate astea, mi-ați arătat că sunteți și cinstite. De azi înainte, cât voi mai putea, fetița va primi de la mine și câțiva bănuți în afară de pâine”.
Dimineața următoare, patronul brutăriei s-a mirat văzând că, imediat după ce primise din mâinile sale pâinea și bănuții, fetița i-a mulțumit și a luat-o la fugă. Uitându-se după ea, a înțeles de ce: fugea să împartă mărunțișul cu ceilați copii…