Platim!

Platim in fiecare luna, si ca angajati, si ca angajatori, o caruta de bani la fondul de sanatate. Si de ce? In teorie, platim pentru ca onor statul sa aiba grija ca atunci cand, Doamne fereste, ne imbolnavim, sa beneficiem de servicii medicale adecvate si sa platim mai putin sau deloc pentru unele medicamente. In practica, insa, platim cam degeaba contributia la fondul de sanatate. In fiecare an s-a trecut de la introducerea acestui sistem, sume imense din banii pe care statul ni i-a tot luat, chipurile pentru sanatate, au fost directionate in alte parti, dupa cum au vrut muschii celor aflati la guvernare, in pofida legii care interzice o asemenea manarie. Si actualii guvernanti au recunoscut, cu seninatate, ca au recurs la aceasta metoda pe care au infierat-o crunt pe cand erau in opozitie.
Deturnarea asta de fonduri este una din cauzele pentru care se repeta papagaliceste, de vreun deceniu, ca „nu sunt bani”, ori de cate ori se reclama vreo problema in sistem. Totusi, fonduri mai sunt, insa se cam cheltuie aiurea. Multi au supt de la tata Sanatatii si au facut averi din banii nostri, ai contribuabililor jefuiti de stat. Capuse n-au existat si nu exista doar in industrie. Asa se face ca, intr-un an, numarul zilelor in care nu se elibereaza medicamente compensate este sensibil mai mare decat al celor in care se elibereaza, analizele gratuite sunt doar sperante desarte pentru majoritatea zdrobitoare a pacientilor, iar unele spitale seamana mult cu niste ghetto-uri; cu alte cuvinte, pacientul risca sa se imbolnaveasca si mai rau fie contactand un agent patogen intraspitalicesc, fie pur si simplu la vederea „minunatelor conditii de cazare si tratament”.
La ce s-a ajuns? La ceva lesne de banuit: actualmente, 90% din spitalele si farmaciile din Romania functioneaza pe datorie. Asta, din cauza ca Ministerul Sanatatii si Casa Nationala a Asigurarilor de Sanatate sunt niste foarte rau-platnici. Restantele pe care le au de achitat spitalelor si farmaciilor se ridica la uriasa suma de 300 de milioane de euro si se tot plimba de la o luna la alta si de la un an la altul. Fireste, neprimind banii, farmaciile si spitalele nu au de unde sa achite integral, la randul lor, distribuitorilor de medicamente si materiale sanitare ce li se cuvine. Distribuitorii nu pot plati producatorilor. Acesta e cercul vicios din cauza caruia sistemul sanitar e in colaps financiar. Cine are de suferit cel mai mult, se stie: contribuabilii la fondul de sanatate. Adica oamenii care platesc! Si, culmea, statul nici nu-i lasa sa decida unde sa dea banii. De ani buni se tot cere permisiunea de a se infiinta case private ale asigurarilor de sanatate, adica o alternativa care sa ofere garantii ca omul nu plateste degeaba (ceea ce statul nu ofera) si care sa poata fi obligate rapid, prin justitie, sa achite despagubiri oricat de mari daca incalca contractul individual cu persoana asigurata (contract individual pe care statul nu s-a obosit sa-l negocieze si sa-l incheie). Insa cand e vorba de luat bani de la cetateni, statului roman nu-i place sa aiba concurenta.