Perfectiunea intruchipata

Sa zicem ca in cercul dvs. de cunostinte exista o persoana care declara despre sine in gura mare si oricui sta s-o asculte ca este perfecta. La fiece intalnire, la orice agapa intre amici, persoana asta nu scapa ocazia sa se laude cu perfectiunea-i, sa-si exprime incantarea fatade sine si sa clameze ca pentru nimic in lume n-o sa se schimbe, fiindca n-are nici macar umbra vreunui motiv. V-ar place un asemenea om? L-ati cultiva? Ati vrea sa va devina prieten? V-ati simti bine la petreceri, in excursii, la masa cu o persoana ca asta? Eu, unul, va spun sincer ca as face orice pentru a o evita. „Feriti-va de oamenii care se cred perfecti! Aduc numai necazuri!”, spunea, inca de acum cateva secole, un intelept chinez.
Am scris cele de mai sus fiindca, iata, avem chiar in fruntea tarii un om care declara cu emfaza pe postul national de televiziune: „Sunt perfect!”. Si adauga ferm ca, perfect fiind, „n-o sa ma schimbe nimeni si nimic”. Pentru a dovedi cat este de perfect, dl. Basescu s-a laudat cu maretele sale realizari in politica externa, dand o noua lovitura in directia Rusiei si-a lui Putin: „Cei care vorbesc de putinizarea Romaniei ori confunda Federatia Rusa, ori nu-si dau seama ca in Romania procesul democratic e ireversibil”. Asta, ca raspuns la tot mai desele obsevatii ca, prin ceea ce spune si face, seful statului tinde sa stea calare pe Constitutie mai ceva decat statea Hrebenciuc pe vremuri si sa transforme Romania in feuda sa. Si, pentru a nu lasa loc nici unui dubiu in privinta parerii sale despre situatia din parohia lui Putin, presedintele nostru a accentuat: „Nu putem vorbi, in momentul de fata, de un sistem democratic in Rusia. Este un mare pericol, de asta si atentionez continuu asupra spatiului Marii Negre”. Pentru cei ce n-au aflat inca sau au uitat, „atentionarile” d-lui Basescu au constat in afirmatii ca Moscova priveste Marea Negra ca pe un lac rusesc, iar comunitatea internationala ar face bine sa intervina in corectarea acestei viziuni, pana nu se ajunge la … si aici presedintele a pronuntat o sintagma continand cuvantul „militar”.
Ei, asa mostra de perfectiune in politica externa si in limbajul diplomatic mai rar! Vasazica, dupa ce l-a vizitat pe Putin si s-a dat mare prieten cu el, Traian Basescu a intors foaia si-a inceput sa-l priveasca urat si sa-l acuze. In paranteza fie spus, asta a devenit un mod obisnuit la dl. Basescu de a proceda: se imprieteneste cu cineva, se foloseste de acea persoana si pe urma o trece rapid in randul dusmanilor care trebuie executati. Petre Roman si Cozmin Gusa sunt doar doua exemple. Paranteza inchisa. Acum: oricat de mult ne-ar irita Rusia – si avem motive cu carul sa ne displaca! – exista niste limite diplomatice peste care un sef de stat nu poate trece fara a risca niste consecinte deloc placute nu doar pentru el, ci si pentru tara pe care o conduce. Mai ales daca e o tara aflata pe undeva pe la coada Europei, care se zbate sa fie bagata in seama si acceptata intr-un colt la masa celor puternici. A te amagi, cum a facut si Emil Constantinescu, pe cand era presedinte, ca esti mare „lider regional”, ca imparti lumea in „licurici mici” si „licurici mari”, ca faci tu ordine in bazinul Marii Negre, ca rezolvi problema Transnistriei si pe cea din fosta Iugoslavie, ca pui ursul rusesc cu botul pe labe, ca trimiti si mentii trupe acolo de unde comunitatea internationala nu stie cum sa se retraga mai repede… astea si inca altele denota, la urma urmei, o mentalitate de provincial, care poate starni nu doar ilaritate, ci si o anume ingrijorare in cancelariile europene. Nu spune nimeni ca trebuie sa ne integram in genunchi, sa fim slugarnici, dar la fel de nepotrivita este „aroganta” pe care dl. Basescu porunceste sa fie adoptata in relatiile externe, dand si pilde groase in acest sens.
Despre afirmatia sefului statului ca frecventarea carciumii Golden Blitz este una dintre „manifestarile anti-sistem” ale domniei sale, nu mai spun nimic acum. Va las dvs. placerea comentariilor. Am doar o nedumerire: e vorba cumva despre acel fost „sistem ticalosit” care intre timp i-a devenit atat de drag presedintelui, cel putin in ce priveste partea de servicii secrete?