Pentru nostalgici

„Social-democrația este laptele bătut al comunismului”, spunea marele filosof creștin Petre Ţuțea, continuând: „Știți ce vor social-democrații? Să facă și bine, dacă se poate, dar să nu facă ce trebuie. Social-democrația este antecamera comunismului. Numai că dacă prin social-democrație s-a intrat în comunism, nu se poate ieși din comunism tot pe-acolo. E ca o ușă care se poate deschide numai dintr-o parte”.  Și mai departe: „Comuniștii sunt văcari. Ei consideră oamenii așa cum consideră văcarii cirezile. Un comunist e un neom. Cum poți gândi egalitatea absolută – că așa trebuie gândită ca să fii comunist – când nici nu ieși bine pe stradă și te întâlnești cu ea, cu inegalitatea? (…) Și la comuniști sunt stăpâni și slugi, dar sunt ipocriți, pentru că ei știu că egalitatea oamenilor nu poate nicăieri exista; sunt perfect escroci tocmai pentru că afirmă că esența comunismului este egalitatea reală a oamenilor. Premisa aceasta a egalității absolute este nulă”.
Am citit undeva că un profesor de economie povestea cum o picat, pentru prima dată în carieră, o grupă întreagă la teste. Și nu pentru că ar fi vrut el neapărat. Studenții din acea grupă insistau că socialismul – comunismul, mă rog – este funcțional și că nimeni n-ar trebuie să fie bogat sau sărac, ci toată lumea egală.  Exasperat, profesorul le-a spus: „În regulă. Vom face un experiment asupra socialismului. Notele voastre vor fi ponderate, astfel încât fiecare va primi aceeași notă, astfel încât să nu mai existe – după teoria pe care o susțineți – nici unul care să ia nota maximă, dar nici vreunul care să pice testele”. Astfel încât, la primul test, programat peste câteva zile de la dispută, notele au fost mediate și fiecare student a primit nota 7. Cei care învățaseră mai mult s-au supărat, iar cei care nu învățaseră mai nimic au fost bucuroși peste măsură.
Pentru cel de-al doilea test, studenții care nu prea învățau nici n-au mai pus mâna pe cursuri, iar ceilalți au lăsat-o și ei mai moale, fiindcă – își spuneau – ce rost mai avea să-și bată capul din moment ce toți vor lua aceeași notă, indiferent cât ar studia? Media acestui test a scăzut: toți studenții au primit nota 5. La testul final, media notelor a fost 3 și astfel toți au picat. Explicația e simplă: printre studenți au apărut certurile, acuzațiile, invidia, dușmănia. Nimeni n-a mai vrut să învețe el și să profite toți de asta. Dimpotrivă: să învețe alții și să profite ei. La final profesorul le-a spus că ăsta e socialismul lor „funcțional”; că oamenii nu pot fi egali, în primul rând fiindcă nu sunt așa de la natură; și că atunci când nu mai există motivație, recompensă, nu mai există nici perfomanță, fie ea economică sau de altă natură.
Rândurile de mai sus sunt mai ales pentru nostalgicii epocii în care știu ei precis sau au auzit că „fiecare avea serviciu și-o leafă, o locuință de la stat, nu existau diferențe așa mari de venituri, era mai multă egalitate”. Nu era. Erau și atunci multă mizerie și prea destule nenorociri.