PD-L contra Boc

Ce se poate spune despre o țară în care politica fiscală este, cum inspirat a titrat un ziar, la degetul mare al unui deputat, mai precis la direcția în care se îndreaptă acest deget? Multă lume s-a indignat patriotic atunci când președintele Băsescu a spus că – citez din memorie – suntem o țară de mâna a doua dacă cerem mereu bani cu împrumut pentru a plăti pensii. Mai avem până la a ajunge o țară de mâna a doua. Fiindcă o mână are cinci degete, iar noi, deocamdată,
n-am depășit stadiul degetului de șef de grup parlamentar. Că acest deget este farul călăuzitor a recunoscut-o până și viceliderul deputaților PD-L: „Putea cineva să ne întrebe dacă suntem de acord să ne aruncăm cu toții în Dunăre, noi am fi fost de acord, că mergeam pe mâna liderului de grup, care are sarcina să ne indice votul”. Păi, atunci ce nevoie mai aveți de propria judecată, stimabililor, dacă tot n-o folosiți? Iar „indicația” aceea cu degetul sus sau jos nu aduce cumva cu un mandat imperativ care, potrivit Constituției, este nul? Ca o paranteză, sunt – și fac pariu că nu doar eu – foarte curios cum vor drege busuiocul aceia care l-au stricat. Vom asista oare la o nouă premieră parlamentară, recte aceea ca unii dintre deputați să-și conteste propriul vot? Paranteză închisă.
Las acum la o parte faptul că votând in corpore pentru cele două măsuri, deputații PD-L și cei ai UDMR au votat împotriva Guvernului lor. Las la o parte și faptul că asta contrazice angajamentele pe care Executivul și le-a luat atât prin programul de guvernare, prin măsurile de austeritate, cât și în relația cu împrumutătorul numit FMI. Las, de asemenea, de-o parte, estimările potrivit cărora aplicarea celor două măsuri ar aduce o „gaură” la buget cifrată între 500 de milioane și un miliard de euro, într-o vreme în care autoritățile caută cu disperare bani. Las și declarațiile unor specialiști în finanțe și ale unor reprezentanți ai patronatelor și sindicatelor din agricultură și industria alimentară, conform cărora reducerea TVA la alimentele de bază nu va determina cu tot dinadinsul micșorarea prețurilor de raft ale acestor mărfuri. În fine, nu discut acum nici oportunitatea, nici îndreptățirea măsurilor, nici gradul în care ele răspund așteptărilor unei populații tot mai sărace și tot mai lipsite de speranță.
Firește, cele de mai sus sunt subiecte importante de dezbatere. Mie, însă, mi-a atras atenția și altceva. După primele momente de stupoare, în care au aflat din presă ce-au votat, după primele scuze și justificări ridicole, îngăimate cu un sfert de voce, unii deputați au dat-o la întors. Cei de la UDMR au zis că știau ce au votat, fiindcă șefii formațiunii ordonaseră să se pună o contră Guvernului din care cu onor face parte și Uniunea. Cei din UNPR au spus și ei că în mod conștient au pus o talpă guvernării pe care se laudă că o sprijină. Și, cu voia dumneavoastră, ultimii, dar nu cei din urmă, niște băieți de la PD-L chiar s-au lăudat că nu din „eroare de tehnică legislativă”, ci în deplină cunoștință de cauză deputații democrat-liberali au votat contra șefului lor Emil Boc și-a directivelor de partid. „Este prima decizie corectă pe care acest Parlament a luat-o. Primul lucru bun pe care Legislativul îl face pentru români și pentru România. Sunt mândru că deputații PD-L au votat pentru binele compatrioților noștri. Nu cred că acest vot a fost iresponsabil” (Sorin Frunzăverde, vicepreședinte PD-L). „Și eu am votat reducerea TVA. Legislativul s-a pronunțat, Executivul trebuie să aplice” (Ioan Botiș, deputat și ministru al Muncii). „Am votat în cunoștință de cauză propunerile, nu cred că este parlamentar care să nu vrea reducerea TVA la alimentele de bază sau neimpozitarea pensiilor” (Alin Popoviciu, deputat PD-L). „Eu citisem proiectul înainte și sunt de acord cu măsurile, am votat cum am crezut, nu m-am luat după ginecologul partidului, care face semn cu degetul cum să votezi” (Daniel Oajdea, deputat PD-L).
Ce să însemne asta, mai ales într-un partid vestit pentru disciplina cu care oștile ascultă ordinele de sus? Cumva că Emil Boc și-a trăit traiul și și-a mâncat mălaiul atât ca premier, cât și ca președinte al partidului? Semnele cam așa arată. Nu că asta ar fi vreo pierdere…